Am cateva intrebari.
La prima cam simt raspunsul si cu inima dar sa zic ca l-am gasit intr-un fel si cu ratiunea, insa, cum exista si varianta de a fi amagiti de Cel Rau, lucru la care el se pricepe de minune, imi zic ca un raspuns argumentat pe scrierile Sf Parinti ar face multa lumina, atat in mintea mea cat si a celor care si-au pus aceasta intrebare. Intrebarea mea nu este nici un vitala dar nici lipsita de importanta, totusi. Anume:
este pacat sa facem treburi in gospodarie in sarbatori, inclusiv Duminica? Poate ca acum depinde si de sarbatori, de importanta lor...sau poate nu. Spre exemplu, poate una e sa faci treaba in timpul unei sarbatori a unui Sfant sau a Maicii Domnului si poate ca alta e in Ziua de Paste (desi, pt ca tine 3 zile nu ai cum sa nu faci treaba, nici de data aceasta). Nu mai stiu pe unde am citit ca imparatul Constantin cel Mare ar fi spus ca nu se gaseste un alt timp mai prielnic pt muncile agricole decat duminica si ca omul poate si e bine sa munceasca atunci. Sau, mai gandeasc ca noi, crestinii, nu avem de ce sa tinem sarbatoarea in modul evreilor, numai ei ar avea, poate, obligatia de a ramane pasivi in acele zile (zic poate, pt ca nu stiu daca si evreii ortodocsi fac la fel).
Cat despre mine, nu stiu cum se face ca atunci cand ma intorc de la biserica, sau si cand nu ma duc dar se tine liturghie (inclusiv in timpul saptamanii nu doar Duminica), parca ma umplu de energie, de un soi de bucurie si am chef sa fac treaba, fac cu mai multa placere parca. Si fac fara sa stau pe ganduri, dar uneori, imi mai vine in minte vorbele tatalui meu, pe care si el le-a auzit de la mama lui, care a fost crescuta in manastire, si anume: ca e pacat sa faci treaba, spre exemplu sa cosi in acea zi. Ea cand afla ca era sarbatoare dupa ce s-a intamplat sa coase ceva, se intorcea acasa si descosea ce cususe. Cand mi-a povestit tata, mi s-a parut un soi de ,,cumplit mestesug de tampenie” vorba lui Creanga, adica muncea de doua ori, de doua ori ar fi incalcat regula. Insa nu e bine sa ma grabesc sa judec eu, caci zicea bine Sf Ap Pavel cand se adresa Bisericii (oamenilor) despre mancarurile curate si cele necurate, ca unele lucruri tin de constiinta fiecaruia: “Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15), sau ca nu e bine sa smintesti pe cel slab, de asemenea necurate sunt cele ce ies din inima: furtisaguri, minciunile, etc etc.
Il mai auzeam cateodata si pe tata zicand ca nu prea e bine sa spal rufe nici macar la masina de spalat automata, numai ideea il deranja. Dar eu tot ca mine faceam... Poate o fi fost bine poate nu...
A doua intrebare : Este interzis femeilor aflate la sorocul lor lunar sa intre in biserica ? Sf Atanasie cel Mare spune ca nu este pacat acest lucru, ba chiar ar fi o inselaciune de la Diavol daca nu s-ar mai duce la biserica, ar fi o pierdere pt suflet. Subiectul a fost dezvoltat dar nu pe deplin clarificat aici :
http://www.parohiamacin4.org/menstruatia.htm
http://www.moldovacrestina.net/biserici ... menstrual/
Am intrebat un Pr din zona in care locuiesc. Mi-a zis ca ar fi mai bine sa nu intru in Biserica in acea perioada.
In Grecia (povestea cineva pe net) si la cateva biserici si manastiri din Romania, Preotii le da voie sa intre in biserica, dar nu le impartasesc, nu mai stiu sigur daca le si miruiesc, sau daca le da voie sa se atinga de icoane. Si cand zice ca le da voie sa intre in biserica nu stiu daca se refera doar la pronaos.
Apropo de atingerea de lucruri Sfinte sau de administrarea Sf Taine:
e voie ca femeia in acea perioada specifica sa se unga cu untdelemn de la Sf Maslu ? (nu doar cu cel pus de crestini pe masa, ci si cu cel din candela aflata langa Preot- caci la finalul Maslului se obisnuieste sa se daruiasca un betisor cu vata inmuiat in acel ulei).
Sau sa participe la slujba Sf Maslu ? Dar sa se spovedeasca ? Iar de impartasit probabil cand i se va sfarsii sorocul...sau mai sunt si exceptii de la regula in functie de necesitate, urgenta? Am vazut ca in VT scopul nu scuza mijloacele: cand era sa cada capacul Chivotului Legii si cineva care nu era Pr a prins capacul, el a fost omorat pe loc de catre Dumnezeu (sincer, cand am citit asta m-am smintit, L-am judecat pe Dumnezeu si nu a fost bine, am simtit-o pe propria-mi persoana). Din momentul in care a venit Iisus pe pamant si a aparut NT mai ramane atat de rigida legea ? Se acorda circumstante atenuante ori pogoraminte ?
Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva cu intrebarile mele, dar ce sa facem...trebuie sa aflam de undeva raspunsul...Si nadajduiesc ca de aici o sa primesc un raspuns pertinent, poate chiar argumentat pe scrierile Sf Parinti.
Multumesc anticipat!
Doamne ajuta!