Re: Creaționism
Scris: 20 Apr 2014, 21:38
Ca medic, sunt extrem de fascinat de complexitatea vietii la toate nivelele ei de organizare. Indeosebi gasesc foarte corecta notiunea creationistilor de "complexitate ireductibila" atunci cand se refera la unele organe sau in general entitati structural-functionale la care o evolutie este inconceptibila din simplul motiv ca se se supun legii "tot sau nimic", fara gradatii intermediare. Exemplul clasic, propus chiar de Darwin, este ochiul uman. Un alt exemplu ar fi celula vie. De fapt, genetica si biologia moleculara au adus la iveala cele mai frumoase si solide argumente in favoarea acestei complexitati. Sa ilustrez.
In dezvoltarea raspunsului imun celulele implicate (limfocitele tip B - care ulterior vor produce anticorpi) au o capacitate uimitoare, unicala in tot organismul, un adevarat paradox contrar naturii dar necesar in acelasi timp: pentru un rastimp scurt in timpul replicarii (mitozei), ele isi deconecteaza mecanismul de supraveghere a copierei genei care codifica anticorpul, ingaduind astfel in mod "intentionat" posibilitatea unor mutatii (adica erori genetice) scopul carora, in ultima instanta, este marirea afinitatii anticorpului la antigenul specific. Daca aceasta variabilitate genetica genereaza un anticorp care recunoaste mai bine antigenul si se leaga mai intens de el, celula devine astfel avantajata in fata altor celule in goana pentru acelasi antigen si deci selectionata. Aceasta perfectionare a capacitatii de recunoastere a antigenului (numita hipermutatie somatica) teoretic este infinita si depinde de frecventa expunerii la acelasi antigen (aceasta este si ratiunea vaccinarii repetate).
Ca sa va dati seama de implicatiile acestui exemplu, ganditi-va ca e vorba de o "simpla" celula, care conform evolutionistilor s-a nascut candva dintr-o bula de sapun si care intamplator si-a descoperit talentul de inginer in genetica moleculara si a hotarat sa sfideze legile fizicii si ale ratiunii ca sa-si construeasca din nimic polis-ul miniatural cel mai perfect cu putinta! In exemplul citat, limfocitul B inactiveaza singura garantie a integritatii sale, dar in mod perfect controlat si finalizat. Ea practic ingaduie mortii sa paseasca pragul casei numai pentru a se face si mai puternica.
In dezvoltarea raspunsului imun celulele implicate (limfocitele tip B - care ulterior vor produce anticorpi) au o capacitate uimitoare, unicala in tot organismul, un adevarat paradox contrar naturii dar necesar in acelasi timp: pentru un rastimp scurt in timpul replicarii (mitozei), ele isi deconecteaza mecanismul de supraveghere a copierei genei care codifica anticorpul, ingaduind astfel in mod "intentionat" posibilitatea unor mutatii (adica erori genetice) scopul carora, in ultima instanta, este marirea afinitatii anticorpului la antigenul specific. Daca aceasta variabilitate genetica genereaza un anticorp care recunoaste mai bine antigenul si se leaga mai intens de el, celula devine astfel avantajata in fata altor celule in goana pentru acelasi antigen si deci selectionata. Aceasta perfectionare a capacitatii de recunoastere a antigenului (numita hipermutatie somatica) teoretic este infinita si depinde de frecventa expunerii la acelasi antigen (aceasta este si ratiunea vaccinarii repetate).
Ca sa va dati seama de implicatiile acestui exemplu, ganditi-va ca e vorba de o "simpla" celula, care conform evolutionistilor s-a nascut candva dintr-o bula de sapun si care intamplator si-a descoperit talentul de inginer in genetica moleculara si a hotarat sa sfideze legile fizicii si ale ratiunii ca sa-si construeasca din nimic polis-ul miniatural cel mai perfect cu putinta! In exemplul citat, limfocitul B inactiveaza singura garantie a integritatii sale, dar in mod perfect controlat si finalizat. Ea practic ingaduie mortii sa paseasca pragul casei numai pentru a se face si mai puternica.