Demonstratiile (LOGICE) ale existentei lui Dumnezeu
Scris: 12 Ian 2014, 23:37
As vrea sa dau - desi nu sunt sigur ca lucrul va interesa pe cineva, un argument global in virtutea caruia nicio demonstratie intelectuala a existentei (sau non-existentei) lui Dumnezeu nu poate functiona. Ma gandesc ca poate folosi, in discutiile cu ateii si pasionatii de „argumente logice” (chiar credincioşi).
Intai sa atrag atentia ca toate aceste „demonstratii” se ocupa de un soi de Dumnezeu generic, de un summum de proprietati superlative pe care le-ar avea acest „Dumnezeu al intelectualilor”, si NU de Christos. (Din acest punct de vedere, Christos iese complet din preocuparile intelectualilor).
Intelectul defineste un lucru prin raportare la ceva apropiat lui (acelui lucru), si cel mai adesea la GENUL cel mai apropiat (ii zice „genul proxim” in logica). De pilda „Dumnezeu este CEL MAI BUN”, sau „este BUNATATEA”. In acest caz „genul” este categoria morala a bunatatii, iar diferenta specifica in interiorul genului bunătatii ar fi „mai putin bun”, sau, la extrem „rau”. (Dracul este tot in categoria bunatatii, dar la extremitatea negativa). Ori unul dintre atributele presupuse al lui Dumnezeu este unicitatea. Nimeni si nimic nu „seamana” cu Dumnezeu. Vorba germana pentru asta este „Der ganz andere Gott” - Dumnezeu, cel complet diferit. De aceea este „unic”, anume pentru ca e „complet diferit”. Nu seamana cu nimic. E singular, NU ARE GEN PROXIM! Daca nu are gen proxim inseamna ca nicio afirmatie despre El nu poate fi reala. (Noi nu putem afirma ceva despre ceva decat prin raportare la genul proxim, la ceva asemanator, dar diferit). Orice afirmatie logica vrand sa-L defineasca este deci falsa.
Cand intelectualii isi incep sau termina marile lor demonstratii, cu „este cel mai....cutare (mare, bun, milostiv).” Ori in acest tip de afirmatii „cel mai” nu are obiect de comparatie. Am vazut ca este complet diferit, = deci nu se poate comparara - deci nu se poate defini.
(Voila, scuzati-ma pentru pliciseala. In speranta ca va folosi cuiva)
Intai sa atrag atentia ca toate aceste „demonstratii” se ocupa de un soi de Dumnezeu generic, de un summum de proprietati superlative pe care le-ar avea acest „Dumnezeu al intelectualilor”, si NU de Christos. (Din acest punct de vedere, Christos iese complet din preocuparile intelectualilor).
Intelectul defineste un lucru prin raportare la ceva apropiat lui (acelui lucru), si cel mai adesea la GENUL cel mai apropiat (ii zice „genul proxim” in logica). De pilda „Dumnezeu este CEL MAI BUN”, sau „este BUNATATEA”. In acest caz „genul” este categoria morala a bunatatii, iar diferenta specifica in interiorul genului bunătatii ar fi „mai putin bun”, sau, la extrem „rau”. (Dracul este tot in categoria bunatatii, dar la extremitatea negativa). Ori unul dintre atributele presupuse al lui Dumnezeu este unicitatea. Nimeni si nimic nu „seamana” cu Dumnezeu. Vorba germana pentru asta este „Der ganz andere Gott” - Dumnezeu, cel complet diferit. De aceea este „unic”, anume pentru ca e „complet diferit”. Nu seamana cu nimic. E singular, NU ARE GEN PROXIM! Daca nu are gen proxim inseamna ca nicio afirmatie despre El nu poate fi reala. (Noi nu putem afirma ceva despre ceva decat prin raportare la genul proxim, la ceva asemanator, dar diferit). Orice afirmatie logica vrand sa-L defineasca este deci falsa.
Cand intelectualii isi incep sau termina marile lor demonstratii, cu „este cel mai....cutare (mare, bun, milostiv).” Ori in acest tip de afirmatii „cel mai” nu are obiect de comparatie. Am vazut ca este complet diferit, = deci nu se poate comparara - deci nu se poate defini.
(Voila, scuzati-ma pentru pliciseala. In speranta ca va folosi cuiva)