FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Am invatat ca, inainte de pacat, Adam avea o fire curata, firea dintai, la care toti ne luptam sa ajungem. Am citit despre asta la Cuviosul Serafim Rose, care explica foarte frumos. Dupa caderea in pacat, aceasta fire dintai a decazut. Firea pe care noi astazi o avem, in care avem si ganduri rele, in care nu mai vedem clar adevarul, este asadar firea lui Adam. Iisus Hristos a venit si a spalat, prin jetfa Lui toate pacatele omenirii inclusiv acest pacat stramosesc. Cu toate astea omul are firea lui Adam si lupta sa dobandeasca firea dintai.
Am citit deunazi urmatoarea intrebare si raspuns din cartea 1000 de sfaturi duhovnicesti si as dori sa invat mai multe despre aceasta: firea lui Adam, pentru ca astfel putem sa intelegem cum cadem in pacat si cum sa ne ferim sa cadem in pacat.

``Intrebare: cum se explica lucrarea firii lui Adam?
Raspuns: Crestinul trebuie sa se impotriveasca firii pacatoase a lui Adam. Sfantul Efrem Sirul spune in invatatura sa: firea lui Adam este asa: eu nu vreau sa invat dar pe altii sunt bucuros sa ii invat; nu vreau sa ma supun dar imi place sa-i supun pe altii; nu vreau sa muncesc dar imi place sa ii pun pe altii la munca; nu vreau sa acord altora cinste dar imi place sa fiu cinstit de ei; nu indur mustrarile dar imi place sa mustru; nu vreau sa fiu umilit dr imi place sa umilesc. Sunt intelept ca sa dau sfaturi, dar nu ca sa le implinesc eu insumi. Ce trebuie sa fac - aceea spun iar ceea ce nu trebuie nici sa spun aceea fac. Daca fratele meu greseste cu placere il dau in vileag iar daca gresesc eu, nu primesc cu placere mustrarea.``

Ne nastem, ne botezam, pornim curati in viata si totusi mai devreme sau mai tarziu dobandim firea pacatoasa a lui Adam si apoi luptam sa redobandim firea dintai. Daca luptam. Oare de ce?

Ne nastem, ne botezam, pornim curati in viata si totusi mai devreme sau mai tarziu dobandim firea pacatoasa a lui Adam si apoi luptam sa redobandim firea dintai. Daca luptam. Oare de ce?

Pentru că ispitirea, dreptul celor răi de a pune la încercare există de la început, astfel că noi avem ocazia să ne exprimăm liber, să alegem cele pe care le voim. După botez unii aleg poarta largă a desfătărilor lumeşti, a vieţii departe de Hristos. După ce ne naştem şi ne boteză nu intrăm deci într-o lume perfectă, ci este o lume pestriţă, asemenea unui lan de grîu printre care se găseşte şi negină. Pe unii neghina îi înăbuşeşte, pe alţii grijile lumii, pe alţii lipsa de tărie în ispită etc. De ce aşa ? din slăbiciunea fiecăruia de a alege cele bune, dar greu de obţinut.

Dacă ar exista în lume numai oameni curaţi, noi am intra într-o lume curată un fel de utopie, de rai pământesc care din păcate nu mai există şi în această lume ne-ar fi uşor să ne păstrăm curaţi. Pt că situaţia reală este cea pe care o ştim nu ne rămâne decât "să muncim via", să luptăm pt a ne păstra curaţi sau pt a redobândi curăţia, pt ca mai apoi să primim răsplata, curăţia, bucuria cerească etc.

Sf. Scriptura ne arata ca pacatul insoteste firea umana dintru inceput , citim in Geneza,4,7:pacatul pandeste la usa, dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti...nimeni nu a scapat de ispita pacatului, diavolul l-a ispitit pe Mantuitorul si spune evanghelistul ca a plecat de la El "pana la o vreme",ceea ce presupune ca a mai avut ispite,cu atit mai mult noi care suntem oameni obisnuiti suntem victime sigure ale pacatului . Pe unele le biruim , altele ne biruie pe noi, "dar ne rugam lui Dumnezeu cu lacrimi" Iov 16,20,si Domnul va mantui poporul care se smereste, Ps.18,27.

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, Edit. "Credinţa strămoşească"

Prin Sfântul Botez primim ştergerea vinovăţiei păcatului străvechi, întrucât toţi eram în Adam când a păcătuit el. Cu înclinarea spre păcat însă, care rămâne şi după botez, urmează să ne luptăm fiecare. Înclinarea spre păcat acţionează diferit de la om la om după zestrea ereditară pe care a moştenit-o fiecare de la părinţi, moşii şi strămoşii lui, din generaţie în generaţie; unii-s mai tare înclinaţi spre beţie, alţii spre desfrânare, altele spre ucidere de prunci (avorturi), alţii spre crimă, hoţie, lenevire, lepădare de Dumnezeu etc ... De aceea părinţii dacă-şi iubesc copiii primul lucru pe care trebuie să-l facă pentru aceştia [înainte de a se căsători, înainte de a-i naşte] este să-şi spele zestrea ereditară de păcate prin pocăinţă jetfelnică. Sfinţenia vieţii părinţilor şi bunicilor va aduce binecuvântarea Domnului în viaţa copiilor [Nu degeaba spunea un duhovnic român tânărului : "Măi dacă vrei să şti dacă soţia ta este o femeie evlavioasă urmăreşte-o pe mama ei, pt că aşchia nu sare departe de trunchi"].