FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Daca cineva te raneste prin vorbe, gesturi, atitudini mai mult sau mai putin subtile, tu trebuie sa-l ierti, insa pana cand? Care este limita intre a fi bun, smerit si a fi batjocorit?

Pana la moartea unora din voi doi si chiar dupa!

Sfat: macar pana iti trece supararea, stai departe de persoana care te-a ranit! Daca nu, ii vei gasi trei miliarde de defecte, pe care sigur 2 miliarde si ceva nu le are...

Pana la Tronul Lui Dumnezeu!Dupa cum se poate vedea smerenia te ridica,mandria te ingroapa.

Uneori, te poti simti ranit din cauza orgoliului (mandriei) sau a egoismului.
In general cand ne simtim raniti/loviti moral, trebuie sa judecam ca este din cauza noastra. Iar daca este independent de o cauza/relatie personala, atunci ar trebui sa multumim lui Hristos Dumnezeu, ca ne-a dat sansa de a suferi fara vina, asa cum EL a suferit !

Cuvantul nimanui nu e mai puternic si mai autoritar decat cuvantul Sfintei Scripturi.

...trebuie sa-l ierti, insa pana cand?

De-ţi va greşi fratele tău, ceartă-l!; şi dacă se va pocăi, iartă-l. Şi chiar dacă-ţi va greşi de şapte ori într'o zi şi de şapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, iartă-l. (Luca XVII, 3-4);Atunci Petru, apropiindu-se de El, I-a zis: „Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? oare până de şapte ori?“ Iisus i-a zis: „Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. (Matei XVIII, 21-22), iar de nu vei face asa, va grai Domnul catre tine: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m'ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? (Matei XVIII, 32-33)

Care este limita intre a fi bun, smerit si a fi batjocorit?

învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima (Matei, XI, 29)
Oare Hristos cand a rabdat rastignire, a fost smerit sau batjocorit? Nu este limita intre acestea; nu poti fi smerit fara sa te lasi batjocorit. De vei raspunde celor ce te batjocoresc, oare nu renunti la smerenie?

Hristos a Inviat!

Imi permit sa-mi dau un raspuns (nu ca imi place sa vad un mesaj de al meu postat ci ca mi se pare extraordinara ideea si cred ca multora o sa le fie de folos)-semn ca m-am vindecat .
Tot din carte "Mestesugul bucuriei" scrisa de Monahia Siluana Vlad am extras urmatoarea idee: daca te supara cineva, daca te jigneste tu tulbura-te ca apa intr-un pahar cu apa si nisip. Eu sunt paharul cu nisip, piatra este suparare, cel care raneste este cel care arunca cu piatra. Atunci cand piatra este aruncata noi trebuie sa lasam apa sa se linisteasca caci daca cautam sa o scoatem cu lingurinta atunci mai mult rau o sa ne facem.

doamen ajuta.nu stiu daca smerenia are legatura cu a supara pe cineva,a ierta pe cineva etc.nu stiu daca smerenia inseamna umilinta.eu il am ca model pe Domnul Isus. a fost smerit intr-adevar.nimeni nu a mai fost asa cum a fost El.daca vrem cu adevarat sa invatam smerenia,atunci trebuie sa citim Scripturile si Isus ne va invata ce este smerenia.deci sa lasam discutiile banale la locul lor.oricit am incerca sa dam sfaturi s-au sa fim toleranti ,buni ,iertatori etc, nu vom reusi.avem in noi resentimente,rautate,egoism.daca ne-ar insela sotul s-au sotia i-am ierta?cu siguranta nu?daca cineva ne-ar ucide mama,copilul,sotul,sotia,tatal,fratele,sora etc, i-am ierta ?cu siguranta nu.atunci nu avem in noi si o doza de ipocrizie?vorvim de smerenie?vorbim despre ipocrizia noastra despre neputinta noastra de a ierta de a face un bine.numai ISUS ne poate invata ce este smerenia.dar cum nu ne prea place sa citim Evanghelia nu cred ca vom afla curind ce este smerenia.deocamdata vorbim.

Daca cineva te raneste prin vorbe, gesturi, atitudini mai mult sau mai putin subtile, tu trebuie sa-l ierti, insa pana cand?

În astfel de situaţii, trebuie să ierţi atît cît te ţine inima, numai să fie iertare sinceră. Cum a procedat Sf. Ştefan, întîiul mucenic faţă de vrăjmaşi, şi chiar Mîntuitorul Hristos?
I-a iubit şi i-a iertat până la moarte ( chiar şi după moarte)...
Iar noi ca fiinţe slabe, omeneşti, dacă nu putem să iertăm atît cît e nevoie, măcăr să nu-i urîm pe vrăjmaşi, şi tot vom fi cu o jumătate de treaptă mai sus.

Daca cineva te raneste prin vorbe, gesturi, atitudini mai mult sau mai putin subtile, tu trebuie sa-l ierti, insa pana cand?

În astfel de situaţii, trebuie să ierţi atît cît te ţine inima, numai să fie iertare sinceră. Cum a procedat Sf. Ştefan, întîiul mucenic faţă de vrăjmaşi, şi chiar Mîntuitorul Hristos?
I-a iubit şi i-a iertat până la moarte ( chiar şi după moarte)...
Iar noi ca fiinţe slabe, omeneşti, dacă nu putem să iertăm atît cît e nevoie, măcăr să nu-i urîm pe vrăjmaşi, şi tot vom fi cu o jumătate de treaptă mai sus.

Să iertăm, pur şi simplu, dacă putem, iar dacă nu putem, măcar să ne dorim.

Daca a gresit in treburi lumesti, sa iertam de 70 de ori cate 7, dupa cuvantul Mantuitorului.

Daca celalalt greseste in invatatura Bisericii si persista in erezie, ne recomanda Sfantul Apostol Pavel:

10. De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te,
11. Ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.
(Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel, Capitolul 3)

Pana la iad.Iadul tau desigur.

Pana la iad. Iadul tau desigur.

Răspunsul tău mă duce cu gândul la îndemnul Sf. Siluan Athonitul pentru smerenie: Ţine mintea în iad şi nu deznădăzdui! Bravo...

Pana la iad. Iadul tau desigur.

Răspunsul tău mă duce cu gândul la îndemnul Sf. Siluan Athonitul pentru smerenie: Ţine mintea în iad şi nu deznădăzdui! Bravo...

Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calvar.

Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calmar.

De ce nu biban? (cal(a)marul e un neam de caracatita)
Parinte protosighel, stimati administratori, n-ati putea sa-i inchideti contul pentru prostie? (stiu ca nu e prevazut in regulament)

Daca te vei lasa calcat in picioare si toata viata ta vei adopta o atitudine permisiva si pasiva viata ta va fi un Iad si un calvar.

Dvstră nu aveţi o noţiune corectă despre smerenie. Nu vorbeam de prostie, de slăbiciune (a te lăsa călcat în picioare), de pasivitate ci de ... smerenie.
Smerenia e soră bună cu curajul, cu puterea (nu în muşchi, bineînţeles), cu voinţa de fier, cu ... eroicul.

maria_andreea,
Sa "intorci celalat obraz" inseamna din nefericire, a le "lasa calcat in picioare"......Altfel cum traduceti? Avem, desigur, versiunea edulcorata a pr. Haralambie, dar mi-e teama ca NU asta este crestinismul, "usa ingusta".

Sa "intorci celalalt obraz" inseamna din nefericire, a te "lasa calcat in picioare"......Altfel cum traduceti?

Răul e palma trasă pe primul obraz (la propriu sau la figurat). Eu sunt om deci o să întorc spatele răului adică o să întorc celălat obraz, o să pun capăt răului nepreluându-l ci dezertând în faţa lui. O să transfigurez răul în bine: palma (răul) e primită, e neutralizată (nu mai produce alte palme) şi apoi scot iubirea la suprafaţă sau jerfa: pălmuieşte-mă cât vrei (la propriu sau la figurat), dar eu nu mă las: tot nu răspund cu rău şi tot la fel te iubesc.

Poate părea ciudat, dar principiul nr. 1 este că sufletul (al meu sau al altuia, orice suflet) e nepreţuit, el e înainte de toate.

Sa "intorci celalalt obraz" inseamna din nefericire, a te "lasa calcat in picioare"......Altfel cum traduceti?

Răul e palma trasă pe primul obraz (la propriu sau la figurat). Eu sunt om deci o să întorc spatele răului adică o să întorc celălat obraz, o să pun capăt răului nepreluându-l ci dezertând în faţa lui. O să transfigurez răul în bine: palma (răul) e primită, e neutralizată (nu mai produce alte palme) şi apoi scot iubirea la suprafaţă sau jerfa: pălmuieşte-mă cât vrei (la propriu sau la figurat), dar eu nu mă las: tot nu răspund cu rău şi tot la fel te iubesc.

Poate părea ciudat, dar principiul nr. 1 este că sufletul (al meu sau al altuia, orice suflet) e nepreţuit, el e înainte de toate.

Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult? Presupun că arzi de dorinţa de a-l iubi ca pe cineva care îţi place orice ar face. Poţi să-l iubeşti aşa? Poţi să-l admiri orice ar face?

Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult?

"Olga" iubeşti sau nu iubeşti. Iubirea nu are gradaţie. Este un sentiment perfect, desăvârşit, pur. Iubirea nu se poate cu forţa. Mi se pare că noi creştinii am uitat să trăim şi ne crispăm în faţa unor reguli: "Trebuie să iubesc pentru a ajunge în rai!", nimic mai fals, părerea mea, ci liber asumat "Viaţa mea respingânt tot ce e neplăcut Lui Dumnezeu va aduce de la sine iubire, pace, etc desăvârşite".

Dar acest "tot la fel o să-l iubesc" nu e prea puţin faţă de cât ai vrea să îl iubeşti de mult?

"Olga" iubeşti sau nu iubeşti. Iubirea nu are gradaţie. Este un sentiment perfect, desăvârşit, pur. Iubirea nu se poate cu forţa. Mi se pare că noi creştinii am uitat să trăim şi ne crispăm în faţa unor reguli: "Trebuie să iubesc pentru a ajunge în rai!", nimic mai fals, părerea mea, ci liber asumat "Viaţa mea respingânt tot ce e neplăcut Lui Dumnezeu va aduce de la sine iubire, pace, etc desăvârşite".

Mai ştii Cine a întrebat care dintre cei doi datornici va iubi mai mult pe cel care le ştersese datoriile? Ai uitat de "măreţia iubirii" desfrânatei care a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile sale? Nu cred nici eu că iubirea are gradaţie, dar puterea de a iubi diferă.