Îmi aduc aminte de baticoasele din Facultate, care la tot pasul spuneau "Doamne ajută" (însoţite de un zâmbet făţarnic), şi-mi erau antipatice...
De multe ori aş fi preferat un "Bună ziua".
Nu-mi plăcea nici întrebarea "Ce faci?", la care se răspundea invariabil cu "Bine!" (iarăşi însoţit de un zâmbet, uneori falsificat din încheieturi). Ori porneşti o discuţie serioasă cu omul, atunci când ştii că e deschis şi are motive să-ţi spună "ce face" (în acel moment sau în general), ori nu te mai afla în treacăt...
Poate greşesc, că eu sunt aşa, mai dintr-o bucată... 8-)
Nu gresiti si bine faceti ca sinteti asa, dintr-o bucata!
Si eu am antipatie fata de genul acela de zimbete false si fatarnicie.
Despre formele de salut, am inceput sa prind drag fata de cel mai tipic salut lumesc intalnit pe la noi pe la romani, anume "salut" (!), de cand am aflat ce inseamna. La un moment dat am facut o excursie la Roma si absolut intimplator am gasit biserica Sfintii Cosma si Damian (
http://www.crestinortodox.ro/biserica-l ... 67674.html), unde exista moastele sfintilor doctori Cosma si Damian, situata undeva spre marginea Forumului Imperial Roman. Un monah de acolo mi-a povestit un scurt istoric al bisericii si despre iconografie si mozaicul altarului, iar cand mi-a vorbit despre icoana Maicii Domnului din altar, mi-a zis ca la ei acea reprezentare a Maicii Domnului inseamna "Maica Domnului ocrotitoarea sanatatii" - "Santa Maria della Salute" si ca ei o cinstesc pe Maica Domnului si ca "ocrotitaorea sanatatii".
Acel monah mi-a explicat ca "salute" inseamna "sanatate" in italiana. Iar mie mi se parea fascinant ca noi romanii, avand origine latina, folosim "salut" fara sa stim ca poate la origine insemna o urare "sanatate". La fel mi se parea interesant ca noi o cinstim pe Maica Domnului ca ocrotitoarea celor necajiti, dar daca stai sa te gandesti ca mai necajit ca omul bolnav nu stiu ce poate fi, ajungi la concluzia ca Maica Domnului sigur ii ocroteste si pe bolnavi (deci se potriveste si sensul acesta).
In Venetia, italienii au o uriasa catedrala numita "Santa Maria della salute" inchinata Maicii Domnului ocrotitoarea sanatatii (
http://en.wikipedia.org/wiki/Santa_Maria_della_Salute). Ce este uimitor la aceasta catedrala, este faptul ca toata uriasa constructie e facuta in stilul arhitectural tipic catolic, dar "inima bisericii", altarul, are in centru o superba icoana bizantina a Maicii Domnului, icoana pe care ei o considera facatoare de minuni. Cand ajungi linga altar, parca toata biserica dispare, efectiv uiti de restul bisericii, de arhitectura ei catolica si ramai intr-o tainica legatura numai cu Maica Domnului, in simplitatea si frumusetea acelei icoane bizantine, ce atat de "ortodoxa" pare, incat tot ce iti vine sa faci e sa te rogi din suflet, cu toata dragostea, Preacinstitei, Preacuratei, Sfintei Maicii Domnului. Pt mine acest sentiment a fost atat de puternic, ca si acum am amintirea bucuriei rugaciunii in fata icoanei Maicii Domnului, dupa ce toata ziua precedenta vizitasem numai locuri cu semnificatie lumeasca (a gloriei lumesti), gen palatul Dogilor, care fara sa-mi dau seama, lasasera o amprenta negativa asupra mea (pe linga incantarea ca am vazut ceva nou, sau ca le-am bifat pe lista si pe acelea de vizitat), pt faptul ca intr-un fel aduceau aminte de pacatele omenesti, reiterau aducerea aminte a raului ce a fost savarsit acolo (inchisorile si camerele de tortura din temnite, chiar si maniera de a-si impune puterea prin intimidare de catre conducatorii Venetiei, etc). De acel contrast incredibil intre amprenta negativa pe care o lasa asupra omului uraciunea pacatelor omenesti (chiar si numai amintirea unui rau trecut) si frumusetea sfinteniei si bucuria ce o aduce, nu mi-am dat seama decat in fata acelei icoane bizantine a Maicii Domnului, ocrotitoarea sanatatii.
De atunci, de fiecare data cand spun cuiva "salut", imi vine in minte "Maica Domnului ocrotitoarea sanatatii" si gandul acela ma indeamna sa ma rog Lui Dumnezeu si Maicii Domnului sa il ocroteasca pe omul pe care l-am salutat.
Uneori ma minunez si eu in ce moduri neasteptate pune Dumnezeu un gand bun in mintea omului!...
Acum am cautat pe net etimologia cuvantului "salut" si vine din latinescul "salus" (
http://en.wiktionary.org/wiki/salus#Latin), ce poate insemna: 1) siguranta, securitate 2) sanatate, bunastare 3) salvare/mantuire/scapare, izbavire 4) formula de intampinare, salutare
Noun
salūs (genitive salūtis); f, third declension
1. safety; security
2. health, well-being, welfare
3. salvation, deliverance
4. greeting, salutation
Related terms
salvē
salveō
salvus
Descendants
Catalan: salut
French: salut
Italian: salute
Portuguese: saúde
Spanish salud
Romanian salut
Iar acum ma gandesc ca acest cuvant latinesc "salus" are sensul si de salvare/scapare/mantuire, izbavire (cel putin dupa sinonimele date ca traducere din engleza)...
Iar la "salvare/scapare" - salvage (
http://en.wiktionary.org/wiki/salvage), din latinescul "salvare" provenit din "salvus", termen inrudit cu "salus") se da ca inteles si "orice care a fost pus spre buna folosinta care altfel ar fi fost irosit" (anything that has been put to good use that would otherwise have been wasted)... asa cum omul numai pt Dumnezeu este pus spre buna folosiinta (scopul omului), si care altfel ar fi fost irosit...
Oare "salut" sa fi avut la origini un inteles mai mult decat "sanatate"?