FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

O abordare biblica a vesnicei intrebari "De ce permite Dumnezeu suferinta?"

https://caleacatrecristos.jux.com/3636893

Aceasta intrebare, pe cat de veche, pe atat de smintitoare, vrea sa contrazica bunatatea lui Dumnezeu.

Raspunsul evanghelic, paradoxal, adauga la confuzie: toate se fac spre slava lui Dumnezeu (ex. orbul din nastere). In mintea unui ateu aceasta afirmatie este o hula la adresa bunului simt si al simtului moral (intr-adevar, zic ateii, daca e si atotputernic, de ce nu-si manifesta bunatatea Sa fara a provoca suferinta?).

Eleganta (diabolica) a acestui argument sta anume in ambivalenta psihologica pe care o provoaca, ca si atunci cand un copil este mustrat grav de parintele sau si nu mai stie daca mai este iubit sau daca mai iubeste. Diferenta sta in aceea ca Dumnezeu este o Fiinta atotputernica si deci asteptarile devin incomparabil mai mari.

Dezlegarea acestei confuzii vine din dogmatica, si anume din invatatura despre libertate. Liberul arbitru (uman) introduce variabila in ecuatie, nu Dumnezeu, Care este neschimbator. Iar odata cu variabila, si posibilitatea contrariului. Adica inzestrandu-l pe om cu libertate (prin ratiune si vointa), dupa chipul Sau, Dumnezeu ingaduie si variabilitatea - dar ofera imediat si antidotul, adica pe Sine Insusi. Tristetea sta in faptul ca, desi atotputernic, nu poate manipula alegerea libera, pentru ca S-ar contrazice, acceptand si faptul ca poate fi respins.

Admitand factorul libertatii noastre in aceasta lume, ne dam foarte bine seama de posibilitatea suferintei - chiar nedrepte - ca depinzand de noi, de actiunile noastre (sumate in timp si spatiu, inclusiv cu rasfrangere genetica sau globala, astronomica) fara a se contrazice cat de putin bunatatea sau perfectiunea lui Dumnezeu.