Epistola catre Tit: comentarii si dezbateri

[Petre C]

Tit 1, 1-7 spune:

5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,

Dupa ce i se adreseaza lui Tit cu privire la misiunea sa in Creta, aratand calitatile pe care trebuie sa le aiba candidatul la preotie, Ap. Pavel trece la calitatile ce se cer unui episcop. Cum se explica insa trecerea brusca, in conditiile in care misiunea lui Tit era de a randui preoti, iar calitatile cerute unui episcop sunt partiale similare celui cerute unui preot?

[Petre C]

Tit 1, 1-7 spune:

5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
6. De este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători.
7. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât,

Dupa ce i se adreseaza lui Tit cu privire la misiunea sa in Creta, aratand calitatile pe care trebuie sa le aiba candidatul la preotie, Ap. Pavel trece la calitatile ce se cer unui episcop. Cum se explica insa trecerea brusca, in conditiile in care misiunea lui Tit era de a randui preoti, iar calitatile cerute unui episcop sunt partiale similare celui cerute unui preot?

Discutia de aici e mult mai importanta decat pare la prima vedere, folosindu-se succesiunea de termeni presbiteros - episcopos. In conditiile in care s-a discutat inainte pe acest forum despre intelesurile termenului de presbiteros, ar fi trebuit sa apara niste reactii la intrebarea de aici.
Retin insa opinia exprimata de Feriticul Ieronim, dupa care, in Noul Testament, ar fi existat o indistinctie intre numele dat preotilor si episcopilor, deoarece in perioada apostolica episcopii se numeau uneori si preoti si invers.
In contextul lui Tit 1,5, eu insa inteleg ca termenul presbiteros are in vedere preotii.

[protosinghel]

Retin insa opinia exprimata de Feriticul Ieronim, dupa care, in Noul Testament, ar fi existat o indistinctie intre numele dat preotilor si episcopilor, deoarece in perioada apostolica episcopii se numeau uneori si preoti si invers.

Aşa este. Şi în sec. II se pare că distincţia nu era foarte clară, dar din sec. III, se face o diferenţă clară între episcop şi preot. Preoţii erau delegaţii episcopilor, mai ales la sate, care aveau voie să facă toate slujbele şi "tainele", cu excepţia hirotoniei.

[Dionysie]

În epistola către Tit mai există şi alte versete grele de discutat, printre ele fiind şi "Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună." (Tit 1, 16) Este vorba despre cei care, cum mulţi sunt şi azi şi chiar printre "ortodocşi", îl mărturisesc pe Dumnezeu cu gura, şi uneori nici măcar aşa, dar Îl tăgăduiesc pe Dumnezeu prin viaţa pe care o trăiesc, prin gândurile ce le gândesc, prin vorbele ce le vorbesc, prin faptele, mai mult sau mai puţin nelegiuite, pe care le săvârşesc. Este evident că această ipocrizie sau falsitate, joc la două capete, slujire şi la Dumnezeu şi la Mamona (şi care de fapt este imposibilă, după cum şi Hristos spune şi după cum şi realitatea o confirmă în continuu), că toate acestea sunt de fapt neplăcute înaintea lui Dumnezeu. Ele nu pot caracteriza pe un creştin, şi de aceea acei "ortodocşi" care se încadrează în această sferă nu sunt şi nu se pot numi creştini, indiferent de cât de sus ar fi urcat pe scara ierarhică, şi trebuie să fie recunoscuţi ca atare; atâta timp cât nu se delimitează clar de această sferă pentru a intra în sfera celor care nu Îl tăgăduiesc cu faptele lor pe Dumnezeu. Este deci un subiect de meditaţie foarte serios pentru "ortodocşi" şi nu numai. Nu de alta dar sunt încă mulţi care se mai înghesuie ca să facă anumite ritualuri pe la biserici şi ar trebui înainte de a mai participa la ritualuri să îşi pună serios problema mărturisirii sau a tăgăduirii lui Dumnezeu.