In Introducere in studiul Noului Testament, vol. 1, autori pr. prof, dr. Vasile Mihoc, Daniel Mihoc si Ioan Mihoc, aparuta la editura Teofania din Sibiu, in 2001, la pag 103-107 se aminteste (fapt cunoscut dealtfel) ca Irod a murit in anul 4 i.H, cu putin inainte de pastele evreiesc. Asta inseamna ca nasterea Domnului musai sa se fi intamplat inainte de aceasta data, dupa cum amintesc si Evangheliile. Am mai citit si alte parti ca Dionisie cel Mic a facut o eroare de cativa ani in cronologia sa, lucru subliniat si de autorii cartii.
In ceea ce priveste steaua aratata magilor si noile "teorii", am scris si eu un scurt raspuns pe tema asta in blogul lui Laurentiu Dumitru, raspuns pe care il postez si aici, bine-nteles fara pretentii de "specialist", ci doar ca o parere personala. Am modificat doar anii, deoarece softul foloseste numerotatia matematica (-2,-1, 0, 1, 2), ceea ce in realitate nu exista, "amanunt" care mi-a scapat in momentul acela.
Eu cred ca toata tevatura asta este facuta mai cu seama spre a-i debusola pe cei neavizati. Cu riscul de a parea ca ma laud voi spune, totusi, ca in timpul liber am si oarece preocupari astronomice si pot afirma ca totul este o semi-cacealma. Iata de ce: au fost, intr-adevar, doua conjuctii spectaculoase Venus-Jupiter pe 2 august anul 3 I.H. si pe 17 iunie anul 2 I.H., cand cele doua planete s-au apropiat suficient de mult incat sa para aproape un singur corp ceresc, foarte stralucitor, spre orizontul estic, respectiv vestic. Am verificat asta cu un simulator obisnuit folosit de foarte multi astronomi, amatori si profesionisti. In privinta asta nu e nimic iesit din comun, pentru ca pozitiile astrilor se pot calcula cu o precizie destul de buna pentru perioade de mii de ani si doar presa prezinta lucrurile ca fiind ceva senzational. Ceea ce nu stie omul nepreocupat de domeniu (si cred ca si jurnalistii fac parte din aceasta categorie) este ca o conjunctie tine foarte putin din cauza miscarii continue a planetelor, momentul maxim fiind de ordinul secundelor. Practic, doua sau mai multe obiecte ceresti (cele doua planete, in cazul nostru) se apropie treptat - aparent - pe bolta, in decurs de zile si tot asa se si departeaza, modificarile de pozitie fiind vizibile cu ochiul liber de la o zi la alta. Deci, nici vorba ca acea apropiere maxima sa fi durat o perioada mai mare de timp, nici macar zile, darmite o luna sau doua. Or, cum stie toata lumea, in Scripturi se spune ca steaua ar fi fost vizibila multa vreme, caci magii au luat-o de calauza in drumul lor. De asemenea, ceea ce se omite, este faptul ca astronomia era inca de la acea vreme o stiinta destul de dezvoltata. Eratostene din Cyrene a calculat cu o precizie uimitoare circumferinta terestra si distanta Pamant-Soare in sec 3 I.H., asa ca nu se poate spune ca magii, care aveau in “fisa postului” si cititul in stele n-ar fi stiut despre ce e vorba si ar fi pornit in drumul lor manati de un fenomen destul de banal si relativ frecvent pentru astronomi si astrologi, cum este o conjunctie.
In aceeasi lucrare amintita la inceput, autorii fac referire si la Kepler, care ar fi calculat o tripla conjuctie Jupiter-Saturn, intamplata, deci, de 3 ori in anul 7 i.H., ultima oara pe 4 decembrie. Dar si aici e o problema, caci Saturn nu e nici pe departe un astru prea stralucitor, data fiind distanta pana la el, si deci, obiectul care ar fi luat nastere din reunirea celor doua planete n-ar fi avut efectul necesar. Oricare ar fi fost situatia, practic e greu de crezut ca "steaua" formata ca urmare a conjunctiilor respective sa fi fost vizibila si in timpul zilei. Personal, raman la parerea Sf. Ioan Gura-de-Aur, referitor la data de 25 decembrie. Cat priveste anul, nu stiu ce sa zic.