Dacă aşa ar fi stat lucrurile, apoi înşişi grecii aveau să lămurească asta în comentariile lor. Sf. Teofilact al Bulgariei a trăit şi ca timp dar şi geografic mai aproape de greci decât .... Apoi, nu era mai simplu pentru el să "fabrice" textul decât să dea un răspuns? Indiferent de "risc", lăsăm textul aşa cum este. Vă dau două exemple de texte nefalsificate (cuvintele subliniate sunt cele corecete), care nu mai corespund în Bibliile de acum (de inspiraţie eterodoxă, ca text de referinţă în editare) din limba română de după 1914, dar care sunt prezente în textele comentate de Sf.Părinţi:
1)14. Aşa zice
Domnul Savaot: ostenit-a Egiptul şi neguţătoria etiopienilor, şi oamenii cei înalţi din Svaim la Tine vor trece şi Ţie vor fi robi, şi după Tine vor umbla legaţi de mâini cu cătuşi, şi vor veni şi se vor închina Ţie, şi către Tine se vor ruga, că întru Tine este Dumnezeu, şi nu este Dumnezeu afară de Tine./Domnul: "Bogăţiile Egiptului şi câştigurile Etiopiei şi ale Sabeenilor celor înalţi la stat vor trece la tine şi ai tăi vor fi; în lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi rugându-se ţie vor zice: "Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este alt dumnezeu afară de El.
15.
Că Tu eşti Dumnezeu şi n-am ştiut, Dumnezeul lui Israil Mântuitorul./Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel izbăvitor!
Isaia.45
Textul ortodox (scris aplecat) din v.14, are texte paralele în Ioan.14:10-11
Iar cele din v.15 se regăsesc în: Ioan.12:37-41, Filipeni.2:6-7, Isaia.53, etc. Şi Acesta este Dumnezeu Mântuitorul, Cel din VT, după cum am arătat şi
aici.
2)
Deci Îi ziceau ei: Cine eşti Tu? Şi a zis lor Iisus: Începutul, Care şi grăiesc cu voi/Ceea ce v-am spus de la început.
Ioan.8:25
Spre edificare, vedeţi tetxtele paralele din: Apoc.3:14, 21.6, 22:13.
Prin cuvântul
Începutul ni Se descoperă nouă ca Origine/Cauză a întregii existenţe a creaţiei. Iar prin textele din Apoc.21:6, 22.13, Îl înţelegem nu doar ca şi Ontos al nostru, ci şi ca Limită/Margine primă şi ultimă a tuturor existenţelor create, conform celor din FA.17:28. E ca şi cum ne-am afla într-un borcan ai cărui pereţi constituie marginile spaţio-materialo-temporarle în care suntem încadarţi, şi în interiorul acestor pereţi (în Dumnezeu - FA.17:28) se află existenţa noastră, a întregii creaţii. El este mai presus de aceste limite spaţio-materialo-temporarle (Iacov.1:17) căci altfel cum ar putea fi "Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul" (Apoc.22:13)? Cum ar putea şti mai dinainte pe cele viitoare fără a le predetermina (anulându-ne liberul arbitru) dacă nu este mai presus de timp? Cum ar putea fi omniprezent dacă ar fi limitat de coordonatele spaţio-temporale? etc.
Încă un text vă prezint "nefabricat", adică ce aparent ar "crea" probleme:
"Şi văzându-L, I s-au închinat,
iar unii s-au îndoit/ei care se îndoiseră.
" Mt.28:17
Şi aceasta (îndoiala) o explică Sf.Ioan Gură-de-Aur ca fiind o dovadă a iubirii de adevăr a ucenicilor, îndemnându-ne prin aceasta şi pe noi să fim vigilenţi iar nu creduli (vedeţi şi1Ioan.4.1 2Cor.11:14), căci dacă îndoiala lor nu ar fi fost plăcută Domnului, i-ar fi mustrat ca pe Toma. Şi dacă această îndoială nu ar fi fost doar de moment, atunci sigur aveam să aflăm din FA şi din următoarele.
Însă îndoiala lor de moment era justificată de faptul că Domnul nu li S-a arătat aşa ... de aproape, ci la oarecare distanţă ce putea lăsa loc de neîncredere, după cum în continuare textul Evanghelei ne confirmă: "Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: ..." (v.18).
De menţionat aici, este că El nu a apărut aşa ca la Înviere, deodată în mijlocul lor (In.20:19,26), ci El era deja acolo când au venit ei,după cum scrie în v.7.