Isaia 45.7

Studiul şi Exegeza Vechiului şi Noului Testament. Probleme de traducere şi intelegere a textului biblic
ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul
Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 17:38

Dumnezeu Christos a fost ispitit de diavol imediat dupa botezul in Iordan......Despre ”bunatatea” Lui am vorbit deja in cazul fiilor lui Iov. Uita-te mai sus.

As vrea, in cazul tau, (de om lipsit de agresivitate) sa intelegi bine ca eu nu neg faptul ca Dumnezeu este Binele. Ci doar va cer ca acest atribut al Sau sa fie justificat. La asta vreau sa va indemn, la un pic de gandire, si v-ar mai taia un pic din varful nasului cel fudul. Unii dintre voi sunt in plina patologie, nu in credinta. (n-am alta putere, insa in acest fel, va fac un BINE.).

Pot sa va gasesc inca multe exemple de ”rau”. Acest lucru ar trebui sa va puna voua problema ”pe ce baza zicem noi ca Dumnezeu nu este ispitit, cand ispitirea Lui ne este relatata de Evanghelie?” (de exemplu) Simplele afirmatii (”Dumnezeu este ontologic binele”....etc NU sunt argumente.....sunt doar afirmatii. Ca si cum as zice ”tu esti DDC” . Pentru asta nu e nevoie de argument).
Aici deja o dam in erori de Hristologie.Iisus Hristos a fost ispitit de diavol conform naturii sale umane.. Conform aceleiasi naturi umane il roaga pe Tatal sa treaca de la El paharul si conform aceleiasi naturi umane spune ca Fiul nu stie vremea.. Vezi ce inseamna Unire Ipostatica...

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 19 Dec 2011, 18:44

Ce bine ca zici chestia cu erorile de hristologie. Am afirmat asta acum mult timp intr-o discutie cu Ioan cr (daca tin bine minte)- si anume ca omul este ispitit ca un test al reusitei incorporarii depline a Duhului Sfant la botezul in Iordan, si m-am ales cu declaratia ca la botezul in Iordan...nu s-a intamplat nimic. Da, componenta umana, Iisus, a fost supusa ispitei. Bineinteles.
Tot asa de des (o facea aletheia cu catva timp in urma) confundati pe Christos cu Dumnezeu tatal. (credea ca abraham credea in Christos)
Daca te uiti atent, Yahwe nu este obligatoriu ”bun”, nu pentru toti oamenii, dar Christos, Dumnezeu care a parcurs un trup uman, este. (Este tot Dumnezeu, bineinteles). De-aia trebuie sa facem piruete ca la patinaj artistic in jurul chestiunii uciderii copiilor lui Iov, pentru ca nu facem nicio diferentiere intre Christos si Dumnezeu. Ii luam in vrac, ca pestele congelat. Yahwe spune singur ”Sunt razbunator”, ”sunt gelos”....etc. La fel si aici: ”zidesc relele”. Nu e nicio contradictie cu imaginea unui Dumnezeu BUN. Dar are anumite dominante in VT si altele in NT. E mai degraba ”bun” cu Israel de pilda caci pe dusmani ii ucide fara mila.....etc
Ai dreptate....

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde Dionysie » 19 Dec 2011, 19:51

Daca te uiti atent, Yahwe nu este obligatoriu ”bun”, nu pentru toti oamenii, dar Christos, Dumnezeu care a parcurs un trup uman, este. (Este tot Dumnezeu, bineinteles). De-aia trebuie sa facem piruete ca la patinaj artistic in jurul chestiunii uciderii copiilor lui Iov, pentru ca nu facem nicio diferentiere intre Christos si Dumnezeu. Ii luam in vrac, ca pestele congelat. Yahwe spune singur ”Sunt razbunator”, ”sunt gelos”....etc. La fel si aici: ”zidesc relele”. Nu e nicio contradictie cu imaginea unui Dumnezeu BUN. Dar are anumite dominante in VT si altele in NT. E mai degraba ”bun” cu Israel de pilda caci pe dusmani ii ucide fara mila.....etc
În ceea ce priveşte povestea lui Iov Dumnezeu nu a vrut decât să îl încerce pe Iov în dreptatea şi credinţa lui, de aceea a îngăduit lui satan să se atingă de ale lui. Însă, la sfârşit, acelaşi Dumnezeu care a văzut dreptatea şi credinţa lui Iov îi întoarce acestuia ceea a îngăduit să i se ia întâi. "Şi Domnul l-a pus pe Iov iarăşi în starea lui de la început, după ce s-a rugat pentru prieteni, şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte." (Iov 42, 10)

Cu privire la cealaltă problemă acolo Dumnezeu nu a făcut decât să înfăptuiască dreptatea. Asta pentru că pe lângă că este bun, este şi drept. Prin urmare Dumnezeu nu este ziditorul sau izvorul răutăţii.

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 21:06

Ce bine ca zici chestia cu erorile de hristologie. Am afirmat asta acum mult timp intr-o discutie cu Ioan cr (daca tin bine minte)- si anume ca omul este ispitit ca un test al reusitei incorporarii depline a Duhului Sfant la botezul in Iordan, si m-am ales cu declaratia ca la botezul in Iordan...nu s-a intamplat nimic. Da, componenta umana, Iisus, a fost supusa ispitei. Bineinteles.
Tot asa de des (o facea aletheia cu catva timp in urma) confundati pe Christos cu Dumnezeu tatal. (credea ca abraham credea in Christos)
Daca te uiti atent, Yahwe nu este obligatoriu ”bun”, nu pentru toti oamenii, dar Christos, Dumnezeu care a parcurs un trup uman, este. (Este tot Dumnezeu, bineinteles). De-aia trebuie sa facem piruete ca la patinaj artistic in jurul chestiunii uciderii copiilor lui Iov, pentru ca nu facem nicio diferentiere intre Christos si Dumnezeu. Ii luam in vrac, ca pestele congelat. Yahwe spune singur ”Sunt razbunator”, ”sunt gelos”....etc. La fel si aici: ”zidesc relele”. Nu e nicio contradictie cu imaginea unui Dumnezeu BUN. Dar are anumite dominante in VT si altele in NT. E mai degraba ”bun” cu Israel de pilda caci pe dusmani ii ucide fara mila.....etc
Ai dreptate....
Ti-am explicat mai sus ce inseamna ca Dumnezeu nu se lasa ispitit de rau, adica ca, raul, nu are loc de fel in Fiinta lui, a carui fiinta este binele.. Fiecare om cand este ispitit este ispitit de pofta sa(dupa cuvintele Sf. Ap. Iacov)... Dumnezeu a carui pofta este binele nu poate fi ispitit de rau... Dupa cum zice si Sf. Petru in epistola sa, Dumnezeu voieste ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostiinta adevarului sa vina... si dupa cum zice si sf proorocul Iezechiel, Dumnezeu nu voieste moartea pacatosului ci ca el sa se intoarca si sa traiasca... Singura data cand Dumnezeu se foloseste de rau e pentru indreptare si pentru indeplinirea dreptatii..

Dupa botez, Duhul Sfant s-a coborit peste Hristos si a ODIHNIT in El.. Asta invata si Biserica Ortodoxa... Insa Hristos a fost dumnezeu om de la nastere... de la intrupare nu a lepadat dumnezeirea Sa, necontinuand sa existe ca Dumnezeu ci si-a asumat firea umana si si-a impropriat-o... Aici o dam in altceva... Iisus Hristos nu e Duhul Sfant... Iisus Hristos e , Dumnezeu-Cuvantul, a doua Persoana a Sfintei Treime , Cuvantul Intrupat... Duhul Sfant e si Duhul lui Iisus... Aici o dam in teologie Treimica..

YHWH , adica Cel ce Este este una cu Iisus Hristos.. Cei ce nu inteleg Legea (VT) vorbesc in necunostiinta de cauza..

Dumnezeu este acelasi din veci... Iisus Hristos la fel ieri azi si maine dupa cum zice si in Ep. catre Evrei..

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 19 Dec 2011, 21:33

Vezi asa lucrurile pentru ca nu le traiesti. Pentru tine sunt pura teorie. Daca ai fi fost tu unul dintre acei fii, sau chiar Iov, le-ai fi vazut altfel. Asta este una din sursele fascismului (sa vezi oamenii dpdv statistic, vezi Hannah arendt). I-o fi dat lui iov indoit ce a avut (asta inseamna ca i-a dat 20 de fii) dar ce facem cu cei pe care i-a omorat? Sigur ca uciderea a avut cutare rost intre Iov Dumnezeu si diavol....etc. Dar ce-au gresit vicimele colaterale. Am inteles foarte bine (si demult) cum e cu argumentele voastre de credinta. Din nefericire lumea se tot schimba si vrea alt tip argumente, ptr ca credinta ei SCADE iremediabil.

DDC, nu este ”raul viclean” nu de asta vorbesc; este mai degraba ”stihie” cum ziceam...Un cutremur, de pilda. (nu vreau sa sugerez un panteism; pur si simplu se manifesta ca o ”stihie”). Inteleg ca vrei sa zici ca e rau pedagogoc. Este, in principiu, dar nu intotdeauna. De pilda caracterul Lui razbunator, este DEJA din lumea raului. (vorbesc mereu de Yahve; Christos zice sa nu raspunzi celui rau).

Ai mai trimis un mesaj in timp ce scriam.
Dupa botez, Duhul Sfant s-a coborit peste Hristos si a ODIHNIT in El.. Asta invata si Biserica Ortodoxa
Perfect, Chiar asa vedeam lucrurile si cuvintele lui Ioan Cr. ma dezorientasera. Spune-mi te rog: ortodoxia este de acord cu aceea ca in esenta lor evangheliile incep cu botezul in Iordan? (cu toate ca vorbesc si de fapte anterioare)?
YHWH , adica Cel ce Este este una cu Iisus Hristos.. Cei ce nu inteleg Legea (VT) vorbesc in necunostiinta de cauza..
Da. Nu stiu insa daca voi intelegeti sensul, LOGICA acestei declaratii in fata lui Moise. O spune intr-o alta forma si Hristos. E un punct foarte greu de inteles, la limita de sus a posibilitatii de intelegere a omului.
Dumnezeu este acelasi din veci... Iisus Hristos la fel ieri azi si maine dupa cum zice si in Ep. catre Evrei..
Pai la ce nivel e la fel? de pilda pana la incarnare nu poate la fel ca dupa incarnare. Evident S-a intamplat ceva cu El., macar ca s-a miscat.

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 22:12

Vezi asa lucrurile pentru ca nu le traiesti. Pentru tine sunt pura teorie. Daca ai fi fost tu unul dintre acei fii, sau chiar Iov, le-ai fi vazut altfel.
Cu ce dreptar judeci asta?
Asta este una din sursele fascismului (sa vezi oamenii dpdv statistic, vezi Hannah arendt). I-o fi dat lui iov indoit ce a avut (asta inseamna ca i-a dat 20 de fii) dar ce facem cu cei pe care i-a omorat? Sigur ca uciderea a avut cutare rost intre Iov Dumnezeu si diavol....etc. Dar ce-au gresit vicimele colaterale. Am inteles foarte bine (si demult) cum e cu argumentele voastre de credinta. Din nefericire lumea se tot schimba si vrea alt tip argumente, ptr ca credinta ei SCADE iremediabil.
Judecatile lui Dumnezeu nu le judecam.Stie El mai bine ceea ce face si de ce o face.Daca vrei sa vorbim despre cartea lui Iov spune explicit ce te intereseaza.
DDC, nu este ”raul viclean” nu de asta vorbesc; este mai degraba ”stihie” cum ziceam...Un cutremur, de pilda. (nu vreau sa sugerez un panteism; pur si simplu se manifesta ca o ”stihie”). Inteleg ca vrei sa zici ca e rau pedagogoc. Este, in principiu, dar nu intotdeauna. De pilda caracterul Lui razbunator, este DEJA din lumea raului. (vorbesc mereu de Yahve; Christos zice sa nu raspunzi celui rau).
Am scris mai sus si despre asta.Razbunare sau dreptate karmica , iao cum vrei...
Ai mai trimis un mesaj in timp ce scriam.
Dupa botez, Duhul Sfant s-a coborit peste Hristos si a ODIHNIT in El.. Asta invata si Biserica Ortodoxa
Perfect, Chiar asa vedeam lucrurile si cuvintele lui Ioan Cr. ma dezorientasera. Spune-mi te rog: ortodoxia este de acord cu aceea ca in esenta lor evangheliile incep cu botezul in Iordan? (cu toate ca vorbesc si de fapte anterioare)?
YHWH , adica Cel ce Este este una cu Iisus Hristos.. Cei ce nu inteleg Legea (VT) vorbesc in necunostiinta de cauza..
Da. Nu stiu insa daca voi intelegeti sensul, LOGICA acestei declaratii in fata lui Moise. O spune intr-o alta forma si Hristos. E un punct foarte greu de inteles, la limita de sus a posibilitatii de intelegere a omului.
Dumnezeu este acelasi din veci... Iisus Hristos la fel ieri azi si maine dupa cum zice si in Ep. catre Evrei..
Pai la ce nivel e la fel? de pilda pana la incarnare nu poate la fel ca dupa incarnare. Evident S-a intamplat ceva cu El., macar ca s-a miscat.
nu te mai fa judecatorul "fratelui" tau... "noi" nu suntem toti la fel si fiecare individ e unic... dupa cum spuneam YHWH nu e diferit de Iisus Hristos... Iisus Hristos acelasi inseamna ca natura divina este mereu aceiasi (imuabila).

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 22:21

Cand zice Hristos intoarceti celalt obraz , de te sileste cineva sa mergi o mila cu el mergi doua, iubiti pe cei ce va urasc, raspundeti raului cu bine, da ca exemplu pe Dumnezeu care face sa rasara soarele lui si peste cei drepti si peste cei nedrepti si da ploaie si celor rai si celor buni... Asa E Dumnezeu... Fiti ca El, zice Hristos... Fiti desavarsiti precum Tatal vostru din Ceruri este desavarsit..

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 22:27

Feriti-va de judecata ca oricum ve-ti judeca pe cineva va fi stramb pentru ca nu ii cunoasteti toate faptele sale.. poate faptele sale vazute sa para rele dar in ascuns sa fie bune, iar cele bune fatarnice si in ascuns bune... lucrurile de cele mai multe ori nu sunt cum par... la fel si cu JUDECAREA LUI DUMNEZEU.. Lucrurile de suprafata sunt de cele mai multe ori inselatoare... Ansamblul este cel care defineste natura lucrurilor si da esenta lor..

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 19 Dec 2011, 22:33

"Singura data cand Dumnezeu se foloseste de rau e pentru indreptare si pentru indeplinirea dreptatii.."


Am scris mai sus si despre asta.Razbunare sau dreptate karmica , iao cum vrei...

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 19 Dec 2011, 22:46

ha!
In ordine:

Cu ce dreptar judeci asta?

Sunt 10 oameni morti. Este pe de-o parte durerea lui Iov, dar mai rau decat atat este moartea acelora. Pe tine cand moare cineva, chestia asta te lasa rece? Dar daca ar fi sa fii TU fiul lui Iov? este deci ”dreptarul” milei normale, (la oameni, cel putin). Pe de alta parte, nu-l JUDEC! Nu dau sanctiune morala....ii spun care e cauza. stiu de mult cum e croit aletheia.

Judecatile lui Dumnezeu nu le judecam.Stie El mai bine ceea ce face si de ce o face.Daca vrei sa vorbim despre cartea lui Iov spune explicit ce te intereseaza

Pai cred ca am fost destul de explicit...Este o fapta rea, uciderea a 10 oameni nevinovati? Stim ca ar fi iertat Sodoma si Gomora daca macar UNUL ar fi fost nevinovat. Aici insa omoara 10 nevinovati. Sau este o fapta BUNA?

Am scris mai sus si despre asta.Razbunare sau dreptate karmica , iao cum vrei...

Ai? Dreptate KARMICA? (nu am vazut unde ai scris). Este ortodoxia new-age, asta? Este moda de iarna la ortodocsi? Cum este dom-le dreptatea KARMICA? adica te nasti cu dreptatea intre dinti? Cu dreptatea infizata? Ha ha ha ! Dreptate karmica, acuma.....aletheia, vezi ca ai un antroposof la dispozitie, scoate ghearele, dintii si balele .

nu te mai fa judecatorul "fratelui" tau... "noi" nu suntem toti la fel si fiecare individ e unic... dupa cum spuneam YHWH nu e diferit de Iisus Hristos... Iisus Hristos acelasi inseamna ca natura divina este mereu aceiasi (imuabila).

Esti obsedat de judecata! Pur si simplu nu obtin de la voi ceva clar! Se intampla sa nu-l fi obtinut de la Ioan cr. Dar asta nu inseamna il judec! Mai ales pe Ioan Cr. care e un om bland. Dar ce-ar fi daca voi nu ati mai judeca pe ceilalti? (pentru ca in aceasta chestie, invers de cum zici, SUNTETI toti croiti cam la fel).

Cand spui ”dumnezeu e BUN” tot judecata e. Dar e pozitiva.

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde dimitrie » 20 Dec 2011, 00:33

Avertismentele emise

Dată expediere: 15 Dec 2011, 15:03
Expeditor: dimitrie
Destinatar: esenin
Următorul este un avertisment emis de un administrator sau un moderator asupra dumneavoastră.

Atenţie la hulă şi la folosirea limbajului denigrator! Altfel urmează ceea ce nu ne dorim.



(si Danadoina):

Este ”hula”, daca doriti, dar nu impotriva lui Dumnezeu, ......
Acum, va rog frumos sa raspundeti: unde este ”hula”:
D-le esenin, hula se află în a doua propoziţie din mes.dvs. de aici. Şi să nu-mi spuneţi că "nu am zis-o ... nu ştiu cum, ci am vrut să ...", că nu-s atât de nepriceput. Oricum ar fi tot ne spurcă auzul. Îndrăzneala dvs. e inadmisibilă. Nu mai comentez că e pierdere de timp.
Pe acest forum spuneţi multe trăznăi doctrinare şi religioase, iar eu nu am timp să le amendez pe toate şi să le corijez. De aceea, ţin să precizez că tăcerea mea nu este o încuviinţare, ci doar o lipsă de timp să scriu.
Vă rog dar, să ţineţi cont de convigerile şi de sensibilităţile evlaviei noastre şi să vă limitaţi la chestiuni obiective.

Una e dezbaterea unor subiecte religioase cum este şi topicul acesta, şi alta este batjocura ( la adresa semenilor) şi hula. Ţineţi cont de asta şi e OH.
Observaţia e valabilă pentru noi toţi.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde dimitrie » 20 Dec 2011, 01:57

Domnule, eu nu am a raspunde la nimic. Voi aveti. Eu am pus o intrebare in topic. Raspundeti la ea. faceti-ma praf cu intelepciune voastra inoxidabila. Dar trebuie sa fie intr-adevar ”beton”.

CARE este scopul BUN al lui Dumnezeu in Iov?

I Dumnezeul vostru .... omoara 10 fii nevinovati ai lui Iov. Asta nu mai este ”restriste” este crima. Observa diferenta.
D-lee esenin, mai întâi să definim moartea. Ce este moartea trupească, şi de ce a încălţat Dumnezeu pe om cu ea?

1.Moartea este despărţirea sufletului de trup, în urma căreia trupul se desface în ţărâna din care a fost făcut, iar sufletul duce o viaţă conştientă pe mai departe...

2. Ea este controlată de Dumnezeu şi ne este de folos mântuirii:
21.Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii. Ps.67

3. Scopul pentru care a îngăduit Domnul moartea:

⌘ » Molitfelnic » Rugaciunile de iertare de la slujba înmormântării.

1
"Domnului să ne rugăm!

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce cu înţelepciunea Ta cea de negrăit ai zidit pe om din ţărână şi întocmindu‑l după chipul şi asemănarea Ta, l‑ai împodobit cu înfăţişare şi frumuseţe, ca pe o cinstită făptură cerească, spre măreţia şi strălucirea slavei şi a împărăţiei Tale; dar el călcând cuvântul poruncii Tale şi nepăzind chipul Tău, de care era învrednicit – pentru ca răutatea să nu fie fără de moarte – din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al părinţilor noştri ai poruncit amestecului şi împreunării acesteia şi acestei negrăite legături a Ta – prin vrerea Ta cea dumnezeiască – să se desfacă şi să se risipească, pentru ca sufletul să meargă acolo de unde fiinţă şi‑a luat, până la obşteasca înviere, iar trupul să se desfacă în cele dintru care a fost alcătuit. ..."

4. Cauza morţii premature (?)

a)
10. Plăcut fiind lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit şi, fiindcă trăia între păcătoşi, l-a mutat de pe pământ.
11. A fost răpit, ca răutatea să nu-i schimbe mintea sa, înşelăciunea să nu-i amăgească sufletul.
12. Căci vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără de răutate.
13. Ajungând curând la desăvârşire, dreptul a apucat ani îndelungaţi.
14. Sufletul lui era plăcut lui Dumnezeu, pentru aceasta Domnul S-a grăbit să-l scoată din mijlocul răutăţii.
15. Neamurile văd, dar nu pricep nimic şi nu-şi bat capul cu aşa ceva, că adică harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi că poartă grijă de sfinţii Săi.
16. Dreptul care moare osândeşte pe nelegiuiţii care trăiesc, iar tinereţea ajunsă la grabnică desăvârşire osândeşte lungile bătrâneţi ale celui nedrept.
17. Vor vedea sfârşitul înţeleptului, dar nu vor înţelege ce sfat a avut Dumnezeu cu el şi pentru ce l-a pus bine pentru Sine.
18. Vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară. Înţel.Sol.4

b)
16. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ţa, cum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăieşti ani mulţi şi să-ţi fie bine în pământul acela, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l dă ţie. Deut.5

Şi deci, călcarea poruncii acesteia este reversul promisiuniilor din poruncă!

etc..


De reţinut, d-le esenin:
20. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerca nebuneşte. Is.Sirah.3

P.S. Iertaţi-mi graba!
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

Dionysie
Mesaje:695
Membru din:20 Dec 2010, 20:57
Confesiune:ortodox
Preocupări:înţelegerea
Localitate:fost: "aletheia"

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde Dionysie » 20 Dec 2011, 08:19

Inteleg ca vrei sa zici ca e rau pedagogoc. Este, in principiu, dar nu intotdeauna. De pilda caracterul Lui razbunator, este DEJA din lumea raului. (vorbesc mereu de Yahve; Christos zice sa nu raspunzi celui rau).
Cu privire la aşa zisul caracter răzbunător al lui Dumnezeu, şi că prin aceasta Însuşi Dumnezeu ar face parte sau ar fi în lumea Răului, este de observat că Dumnezeu în Noul Testament este sau poate fi chiar "mai răzbunător" decât în Vechiul Testament. Dar asta nu are nici cea mai mică legătură cu Răutatea şi nici nu implică în nici un chip că Dumnezeu ar fi ziditorul sau izvorul răutăţii. Dreptatea lui Dumnezeu nu are nici cea mai mică legătură cu răutatea.

Iar acum două texte nou-testamentale care argumentează pentru ceea ce am spus, şi anume că Dumnezeu poate fi chiar mai "răzbunător" în NT.

"Căci este cu neputinţă pentru cei ce s-au luminat odată şi au gustat darul cel ceresc şi părtaşi s-au făcut Duhului Sfânt, şi au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor, cu neputinţă este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăşi spre pocăinţă, fiindcă ei răstignesc loruşi, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de batjocură. Ţarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei şi rodeşte iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu; dar dacă aduce spini şi ciulini, se face netrebnică şi blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o aşteaptă." (Evrei 6, 4-8)

"Căci dacă păcătuim de voia noastră, după ce am luat cunoştiinţă despre adevăr, nu ne mai rămâne, pentru păcate, nici o jertfă, ci o înfricoşată aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care va mistui pe cei potrivnici. Călcând cineva Legea lui Moise, e ucis fără de milă, pe cuvântul a doi sau trei martori; gândiţi-vă: cu cât mai aspră fi-va pedeapsa cuvenită celui ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, şi a nesocotit sângele testamentului cu care s-a sfinţit, şi a batjocorit Duhul harului. Căci cunoaştem pe Cel ce a zis: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti". Şi iarăşi: "Domnul va judeca pe poporul Său". Înfricoşător lucru este să cădem în mâinile Dumnezeului celui viu." (Evrei 10, 26-31)

Lucrurile se mai pot vedea şi în cartea Apocalipsei sau a Revelaţiei, unde ni se vorbeşte de "mânia Mielului" (Apoc. 6, 16). Ori se ştie că Mielul din Apocalipsă este de fapt Iisus Hristos. Astfel Dumnezeu este "rău" cu aceia care sunt răi şi ascultă de Cel Rău; cei care au ochiul rău văd dreptatea lui Dumnezeu şi a Mielului ca fiind răutate, nu pentru că ar exista răutate în Dumnezeu, căci nu există (fiind o imposibilitate ontologică), iar Dumnezeu nu este ziditorul şi izvorul răutăţii, ci pentru că datorită faptelor lor rele, împotriva Legii divine, ochiul lor se întunecă şi nu văd în dreptatea lui Dumnezeu decât răutate.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 20 Dec 2011, 14:37

Parinte dimitrie, bravo!
Orice diferend ar fi intre oameni sa ne supunem impreuna. Despre restul, sunt detalii - le reglez singur.

despre hula: Imi faceti reprosul pe care oamenii il fac lui Nietzche, (ateismul, la el). In cazul lui, cu toate ca el isi declara in zarathustra CREDINTA si supunerea fata de Dumnezeul ”necunoscut” cititorii cu sufletul (si intelectul) mort nu realizeaza ca, DE FAPT, Dumnezeu este necunoscut. Orice dumnezeu cunoscut nu este cel adevarat. Ei au orgoliul sa creada ca il cunosc pe Dumezeu, ceea ce, evident, este FALS. Adevaratul credincios este ”ateul” Nietzche, nu fariseii piosi. Prin urmare nu luati cuvnitele mele au premier degre. Eu nu zic ca Dumnezeu este ”al dracului” ci ca dumneavoastra aveti imaginea unui Dumnezeu care este ”al dracului”, din moment ce nu remarcati, in Tatal Nostru, ca El ne duce in ispita.

Din raspunsul asupra mortii nu pot sa incep decat de la ”Cauza morţii premature ” caci cu restul sunt de acord. Problema este ca NU stim daca fii lui Iov au murit prematur, nici daca moartea lor a fost necesara in economia tribulatiilor lui Iov. Nu facem decat sa presupunem, sa-I acordam lui Dumnezeu circumstante atenuante......Ceea ce, sper ca realizati ca e paradoxal, daca Dumnezeu este BUN. Nu are nevoie de nicio circumstanta atenuanta din partea noastra.

La ”20. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerca nebuneşte. Is.Sirah.3”. Pai facem altceva decat sa CAUTAM ”CELE MAI PRESUS DE NOI”? NU FACEM DECAT ASTA. Atata doar ca daca acolo, mai presus de noi, gasim ceva neconvenabil despre Dumnezeul convenit, ne repliem pe acesta ”smerenie” falsa. Caci ne permitem sa vorbim despre lucruri ca fiinta lui Dumnezeu, FOARTE presus de noi, atata timp cat acceptam ca ea este BUNA. (Intre altele, aceasta este TOT o ”judecata”). De fapt obiectia dumneavoastra este impotriva gandirii: imi cereti sa mi-o limitez cand ea ajunge la alta concluzie decat cea convenita.
____________________________________________________________________________________________
Mai am ceva de spus la argumentele de fide ale lui aletheia si ale ORICUI, de altfel. Ideea pentru care exista acest forum (si cred ca orice forum, si, in general orice discutie) este ridicarea argumentului de fide in lumina constiintei, a intelegerii. La acest for este scris chiar pe frontispiciu. Asta pentru ca argumentul de fide este cu geometrie variabila, fiind in parte expresia subiectiva a credinciosului. Prin urmare nu le dati: este vizibil stupid sa dati ca argument un citat (poate fi citat, dar inserat itr-un sistsm, ca parte a unui sistem afirmat, zis). Afirmatiile cuiva, fie el si Sf. X, nu mai sunt, de multisor, decat articole de credinta. In acest caz nicio discutie nu mai e necesara, caci toate lucrurile au fost deja spuse. Ar fi suficient, de pilda sa dati trimiterile.
_____________________________________________________________________
ddc
Aseara dupa ce am ras de tine am stat sa reflectaz la ”razbunarea karmica”. nu stiu, despre carma, decat generalitati. Dar de reincarnare m-am preocupat, o inteleg, inteleg rationamentul care duce la ea. Si mi se pare ca ”razbunarea karmica” nu poate functiona decat cu reincarnarea (impreuna). Ai gandit de-ajuns de tare ca sa se auda, chiar daca nu ai scris-o. Esti deci sigur ca ai scris corect ”ortodox” acolo, la profil? (citeam acum cateva zile ca 80% dintre preotii ortodocsi cred in reincarnare). Cum este, deci? Ortodox? Metadox?

Avatar utilizator
dimitrie
Mesaje:984
Membru din:03 Dec 2010, 01:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:preoţie, familie
Localitate:Craiova

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde dimitrie » 20 Dec 2011, 17:33

Parinte dimitrie....
Orice diferend ar fi intre oameni sa ne supunem impreuna. ....din moment ce nu remarcati, in Tatal Nostru, ca El ne duce in ispita.
Dvs. admiteţi că vă puteţi înşela asupra unor concluzii pe care le trageţi? Asta o rezolvăm dincolo la Tatăl nostru.
Din raspunsul asupra mortii nu pot sa incep decat de la ”Cauza morţii premature ” caci cu restul sunt de acord. Problema este ca NU stim daca fii lui Iov au murit prematur, nici daca moartea lor a fost necesara in economia tribulatiilor lui Iov. Nu facem decat sa presupunem, sa-I acordam lui Dumnezeu circumstante atenuante......Ceea ce, sper ca realizati ca e paradoxal, daca Dumnezeu este BUN. Nu are nevoie de nicio circumstanta atenuanta din partea noastra.
D-le, aţi înţeles greşit. Noi nu acordăm circumstanţe atenuante lui Dumnezeu prin cele de mai sus, ci v-am arătat cât bine poate fi în spatele deciziilor lui Dumnezeu cu privire la noi, în special când pare că e "de rău". Am încercat să vă arăt că nu avem cum să-L "citim" pe Dumnezeu, de aceea ne stau la dispoziţie virtuţile creştine ca "soft"ce poate suplini lipsa potenţei noastre de a cerceta adâncurile lui Dumnezeu,

"căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu." (1Cor.2:11)

Şi Însuşi Domnul spune:

8. Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
9. Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. (Is.55)

Şi apoi mustrând zice:
Cine cutează, ai zis Tu, să bârfească planurile Mele, din lipsă de înţelepciune? Cu adevărat, am vorbit fără să înţeleg despre lucruri prea minunate pentru mine şi nu ştiam. (Iov.42:3)

Şi în acest context am adus înainte cuvântul Scripturii care zice:
” Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le cerca nebuneşte." (Is.Sirah.3:20).

E limpede acum, d-le esenin, că obiecţia mea nu este împotriva gândirii, ci ea este generată de tendinţa dvs. de a uita limitele firii umane în ceea ce priveşte cunoaşterea. Şi repet, singurul "soft" ce ne permite să mergem mai departe în cunoaştere, când aceasta depăşeşte posibilităţii firii, sunt virtuţile creştine:
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. (1Cor.13:13)

Şi pe când oamenii apelează la artificiul "încredere" pentru ca relaţiile dintre ei să continue şi să dăinuie în viitor, atunci când întâlnesc limite în accesarea unor certitudini cu privire la celălalt (pe care îl vezi), dvs. cereţi certitudini cu privire la Cel pururea inaccesibil în fiinţă - Dumnezeu.
Dragostea unește și străbate lumile... Răsari odată, viață veșnică!

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 20 Dec 2011, 20:15


Judecatile lui Dumnezeu nu le judecam.Stie El mai bine ceea ce face si de ce o face.Daca vrei sa vorbim despre cartea lui Iov spune explicit ce te intereseaza

Pai cred ca am fost destul de explicit...Este o fapta rea, uciderea a 10 oameni nevinovati? Stim ca ar fi iertat Sodoma si Gomora daca macar UNUL ar fi fost nevinovat. Aici insa omoara 10 nevinovati. Sau este o fapta BUNA?
In primul rand nu este vorba de ucidere.

Daca copiii lui Iov au fost nevinovati au mers in Rai, iar daca au fost vinovati au primit ce au meritat..


Am scris mai sus si despre asta.Razbunare sau dreptate karmica , iao cum vrei...
Adica omul va da socoteala pentru faptele sale , fapta rea nu va ramane nepedepsita si nici cea buna nerasplatita.. Dupa cum am zis Dumnezeu se foloseste de calmnitate in scopul dreptatii... In Isaia 45:7 spune, eu fac calamnitatea... nu exista decat un singur rau impotrivirea lui Dumnezeu.. Dumnezeu este acelasi ieri, azi si maine..
Ultima oară modificat 20 Dec 2011, 20:22 de către ddc, modificat 1 dată în total.

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 20 Dec 2011, 20:20

ddc
Aseara dupa ce am ras de tine am stat sa reflectaz la ”razbunarea karmica”. nu stiu, despre carma, decat generalitati. Dar de reincarnare m-am preocupat, o inteleg, inteleg rationamentul care duce la ea. Si mi se pare ca ”razbunarea karmica” nu poate functiona decat cu reincarnarea (impreuna). Ai gandit de-ajuns de tare ca sa se auda, chiar daca nu ai scris-o. Esti deci sigur ca ai scris corect ”ortodox” acolo, la profil? (citeam acum cateva zile ca 80% dintre preotii ortodocsi cred in reincarnare). Cum este, deci? Ortodox? Metadox?
Conceptul karmic e pur si simplu acela al dreptatii absolute..

Ciclul reincarnarilor si succesiunea vietilor se numeste altfel, dharma sau samsara.

Razbunarea karmica nu depinde de reincarnare.Omul poate plati oricand pentru pacatele sale.

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 20 Dec 2011, 20:38

A! pe-astea chiar ca nu le stiu, prea exotice pentru mine.
Renunt sa inteleg astea (dharma, samsara....im vine in cap si Shalimar, e nume de parfum) ...iarta-ma.
_______________________________________________________________________________

parinte, accept ca ma pot insela. cred ca m- ati vazut deja schimband directia.

D-le, aţi înţeles greşit. Noi nu acordăm circumstanţe atenuante lui Dumnezeu prin cele de mai sus, ci v-am arătat cât bine poate fi în spatele deciziilor lui Dumnezeu cu privire la noi, în special când pare că e "de rău". Am încercat să vă arăt că nu avem cum să-L "citim" pe Dumnezeu, de aceea ne stau la dispoziţie virtuţile creştine ca "soft"ce poate suplini lipsa potenţei noastre de a cerceta adâncurile lui Dumnezeu,

"căci cine dintre oameni ştie ale omului, decât duhul omului, care este în el? Aşa şi cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu." (1Cor.2:11)


pai in cazul in care ii cititi faptele bune CUM faceti? Pe alea avet voie sa le cititi? De ce credeti ca gandul Lui BUN ar fi mai aproape decat cel rau? Vorbiti despre planurile Lui (de mantuire, d. ex). De ce aici ”cutezati” sa vorbiti? ar trebui sa taceti caci nu le puteti sti. Nu?

despre restul maine....

ddc
Mesaje:217
Membru din:10 Oct 2009, 16:35
Confesiune:ortodox
Preocupări:Adevarul

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde ddc » 20 Dec 2011, 21:16

„Am să vă arăt acum cum lucrează Dumnezeu în lume, căci nouă ni se pare că nu după vrednicia omului îi dă. Oamenii au obiceiul de a se judeca unii pe alţii. Măi, de ce îi merge bine ăluia care înjură, bea, fumează, e desfrânat şi totuşi e bogat, are copii sănătoşi, iar cutare om deşi e drept, cuminte, evlavios, îi merge tot rău, îi bolnavă soţia, copiii, animalele din ograda… şi uite aşa judecăm noi, oamenii… “Planurile Mele nu sunt ca planurile voastre, ci cât este de departe cerul de pământ, atât de departe sunt judecăţile Mele de judecăţile voastre, zice Domnul”…

Era un călugăr bătrân, cu viaţă înaltă, în pustia Schetică. Călugărul acesta l-a trimis pe ucenicul lui la Alexandria, iar acolo tocmai s-a întâmplat că prefectul cetăţii murise. Prefectul fusese un om rău, care prigonise şi omorâse creştini. Acum însă îl duceau la groapă cu muzică mare şi cu flori, lume multă, o zi frumoasă. Când a venit ucenicul acasă, la pustie, l-a găsit pe pustnicul bătrân, care trăise 50 de ani în pustie, mâncat de un leu… Atunci tânărul ucenic îi zise unui alt pustnic: “Părinte, uite, ucigaşul creştinilor ce înmormântare a avut iar pe bătrânul meu Părinte l-a mâncat leul!!!” Atunci pustnicul răspunde: “Mi se pare că Dumnezeu fiind prea bun îngăduie şi unele lucruri dumnezeieşti”. Iar acest bătrân s-a rugat lui Dumnezeu aşa: “Doamne arată-mi mie judecăţile tale! De ce unii sunt bogaţi şi alţii săraci, alţii răi şi o duc bine şi altele…”

Rugându-se aşa, a venit vremea să plece la Alexandria, să vândă coşniţele făcute în pustie şi să-şi cumpere pâine, pe care o uscau şi de aveau pesmeţi cu apă, le era de ajuns; alţii mâncau pâine cu rădăcini, alţii numai rădăcini fără pâine. Tocmai când a ieşit din pădure, îi apare în faţă un călugăr tânăr care îl întreabă: “Unde mergi Avvo?” “Merg la Alexandria să îmi vând lucrul mâinilor!” “Părinte, mata eşti bătrân, lasă că îţi duc eu coşărcile!” Apoi tot tânărul călugăr îl întreabă pe bătrân: “Ştii care e datoria călugărului când merge pe drum?” “Ştiu fiule, să tăcem şi să ne rugăm!” “Te jur părinte bătrân ca până la Alexandria să nu vorbim nici un cuvânt, dar bagă de seamă, părinte, că ai să vezi la mine lucruri, care n-o să-ţi prea convină, dar să nu vorbeşti că ţi-ai călcat jurământul!”. Şi a zis bătrânul: „Cred, fiule, căci cu ajutorul lui Dumnezeu n-am să vorbesc!” Şi din momentul acela au început călătoria şi au tăcut.

Către seară au ajuns la poala muntelui, la un sat. Acolo era o casă din care iese un tânăr şi zice: “Părinte, hai la noi că e seară acum!”. Gazda le-a spălat picioarele la amândoi, le-a dat o cameră şi i-a chemat la masă. Tânăra gazda avea în casă un blid frumos de argint, cu flori, iar pe blid scria bisericeşte (cu litere slavone n.n.). Ca să le arate cinste musafirilor, tânărul a pus fructe în blidul de argint. Când să plece dimineaţa cei 2 călugări, călugărul cel tânăr fură blidul de argint şi îl ascunse sub haină. Cel bătrân a văzut, dar a tăcut, căci era sub jurământ. A zis în sine: “Mare pacoste e călugărul ăsta, să fure blidul de la omul ăsta bun!”. Când au ajuns la o apă limpede, călugărul tânăr a luat blidul, a făcut cruce peste el şi l-a aruncat în apă.

Când era soarele sus, au ajuns în alt sat, unde îi vede un gospodar care le zice: „Părinţilor, haideţi la noi!” Omul acela avea un câine groaznic, legat în lanţ. Către seară, înainte de a părăsi casa, tânărul călugăr a făcut o cruce peste câine, iar câinele a sărit în sus, a crăpat şi a murit.

Spre seară ajung la alt sat, unde îi primesc doi tineri (căsătoriţi n.n.) cu mare evlavie. Aceşti tineri aveau un singur copil, nou născut. La plecare, călugărul tânăr se repede la leagănul în care dormea pruncul, îl dezveleşte, îi suceşte gâtul şi îl omoară. Atât de repede i-a sucit gâtul că n-a putut ţipa deloc, apoi l-a învelit şi l-a lăsat acolo. Zice bătrânul în sine: “No, altă crimă, cine ştie unde merg eu cu criminalul acesta! Vai de capul meu!”

A doua zi treceau pe lângă o crâşmă, tânărul călugăr a făcut cruce spre crâşmă şi trei metanii, iar cei din crâşmă au zis: “Uite mă, că popa se închină la noi!” şi râdeau. Au mers înainte şi au ajuns la marginea unei păduri, unde se afla o biserică pustie, fără uşi, geamuri, acoperiş, erau numai zidurile. Călugărul tânăr s-a aplecat la un pârâuţ, a luat nişte pietricele, a făcut cruce peste ele şi a început să arunce cu ele în biserică. După aceea a făcut cruce peste biserică şi a plecat. Cel bătrân zicea: Acesta numai drac poate să fie!”

Către amiază ajung într-un sat unde era căldură mare. Văd o căsuţă veche, acoperită cu stuf, trestie şi paie. Pe prispă casei erau nişte copilaşi ce plângeau; bătrânului i-a fost milă de ei şi le-a dat ce-a avut şi el, un pic de pâine, câte un fruct… Copiii plângeau că anul trecut au îngropat pe tatăl lor, iar acum pe mama lor. Călugărul cel tânăr a dat foc casei, iar copilaşii, ca nişte pasarele, au fugit ţipând că a luat foc casa. Până să vină vecinii casa a ars în totalitate. Zise bătrânul: “Doamne, uite că a dat foc casei! Numai rele face acesta!”

Seara ajung în Alexandria. La marginea oraşului era o vilă, o casă cu fântână frumoasă dar nu era nimeni acasă la ora aceea. Ce face tânărul călugăr? Se suie pe casă şi într-o oră o desface pe toată, aruncă uşile, geamurile, tot.

Când s-a dat jos, călugărul bătrân n-a mai avut răbdare, căci până aici le-a fost tăcerea şi i-a zis tânărului: „ I-a ascultă mă!! Am ajuns la Alexandria, aşa-i? Mă, până aici am jurat să tac? Să-mi spui ce eşti, DRAC? ÎNGER? Sau OM? Dar tânărul a zis: “Ce ai cu mine părinte?” “Eu n-am văzut oare ce ai făcut până acum? Multe rele ai făcut până acum!” Tânărul i-a zis: „Părinte, trei lucruri mari am făcut: când am aruncat blidul de argint în apă, blidul a fost furat de la biserică de părinţii acelui tânăr şi acum ei se muncesc în iad. Dacă nu luam blidul atunci şi tânărul băiat ar fi ajuns în iad. L-am aruncat în apă aceea curata şi are să vină cântăreţul bisericii şi o să-l ducă înapoi de unde a fost furat. Aceste trei lucruri bune am făcut: părinţii care au furat au ieşit din iad, nu va merge în iad fiul lor iar blidul revine la biserică”

“Dar câinele de la casa aceea?” “Cei ce aveau câinele erau creştini buni, dar în ziua următoare câinele avea să turbeze şi, muşcându-i, mureau toţi din casă, aşa am omorât câinele şi i-am scăpat pe toţi de la moarte”

“Dar de ce ai omorât copilul din leagăn?” “Şi aceşti doi tineri erau creştini buni, însă dacă creştea copilul, devenea hoţ şi avea să îşi omoare părinţii, aşa i-am salvat pe cei doi creştini”

“Dar la crâşmă de ce ai făcut semnul crucii şi te-ai închinat?” “În crâşma era primarul satului şi cântăreţul bisericii, care au venit să bea un vin bun şi să se veselească. Şi ce au hotărât cei doi în crâşmă? I-a zis cântăreţul, primarului: Mai vărule, hai să facem o biserică în satul nostru, eu pun 100.000 şi tu la fel şi aşa s-au învoit şi le-am binecuvântat hotărârea lor, ca să poată face biserică, iar vinul pe care-l aveau spre a-l bea, a intrat în el un şarpe otrăvitor şi de l-ar fi băut mureau amândoi. Dar făcând semnul crucii peste vin, au scăpat de la moarte şi vor face biserica. De aceea m-am închinat şi am făcut semnul Crucii peste ea”.

“Dar în biserică de lângă pârâu, de ce ai aruncat cu pietre?” “În ea, fiind părăsită, erau o mulţime de draci care jucau pe masă Sf. Altar, eu i-am alungat de acolo şi acum vor veni oamenii şi o vor repara, şi vor face slujbă în ea”

“Dar de ce ai dat foc la casa copiilor orfani?” “Dacă rămânea casă acolo, copii ar fi dus-o greu, dar aşa pe locul unde a ars vor găsi o căldare cu bani, iar o rudă a lor îi va lua şi va zidi altă casă şi aşa toată viaţa lor le va merge bine”

“Dar casa de la marginea Alexandriei de ce ai dărâmat-o? ” “Vila aceea a fost făcută din bani de furat şi de ar fi trăit în ea cei ce au făcut-o, nu se mai mântuiau, aşa, când vor veni, vor face alta din sudoarea feţei lor şi îşi vor mântui sufletul.

A zis bătrânul: „Văd că toate le-ai făcut bine, dar acum spune-mi cine eşti? ÎNGER SAU DRAC?” Şi a zis tânărul: “EU SUNT ÎNGERUL LUI DUMNEZEU ŞI M-A TRIMIS DUMNEZEU SĂ ÎŢI ARĂT JUDECĂŢILE LUI CELE NEPĂTRUNSE DE MINTEA OAMENILOR, PENTRU CĂ JUDECĂŢILE LUI NU SUNT CA JUDECĂŢILE OAMENILOR”.

“Şi pustnicul ce a murit mâncat de leu, prin durerea morţii şi-a spălat şi ultimele păcate ce le mai avea şi aşa s-a mântuit, iar bogătaşul din Alexandria, înmormântat cu pompă, a făcut şi el ceva fapte bune în viaţă, iar Dumnezeu i-a plătit prin cinstea înmormântării, iar acum este în iad. Întoarce-te în chilia ta şi nu căuta să înţelegi Judecăţile lui Dumnezeu, care sunt nepătrunse de mintea omenească.”

Fraţii mei, să ştiţi că pe doi îi trăsneşte Dumnezeu, pe doi deodată, şi pe cel bun şi pe cel rău. Oare ce se petrece aici? Cel bun prin această moarte îşi găseşte mântuirea, iar cel rău ajunge în iad, prin pedeapsa lui Dumnezeu, după faptele sale. Dumnezeu face cum ştie, cum vrea, dar toate le face bine, Dumnezeu fiind BINELE cel mai mare din lume“.”

(Părintele Cleopa Ilie)

esenin
Mesaje:1252
Membru din:02 Iul 2008, 20:52
Confesiune:eterodox
Preocupări:artele vizuale, electronica

Re: Isaia 45.7

Mesaj necititde esenin » 20 Dec 2011, 22:21

Aoleu, ddc, cumplita istorie ati mai scris.
Deja ca oamenii nu au incredere intre ei in chestiile vietii ordinare. Acuma bagati un fitil oribil: nimic nu este ce pare. Poate ca sunt eu prost dar am incredere in cativa oameni (nu multi, insa). Eu nu cred ca faptele vietii si mintea ne sunt date ca sa NU intelegem. Cunoasterea este tot de la Dumnezeu. Daca lucrurile ar fi asa de incerte cum sunt in povestea d-voastra, de ce ne mai este data puterea de intelegere? De unde sa stim unde incepe de-neintelesul? unde este locul unde trebuie sa ne oprim? Nu putem decat sa impingem cat mai departe biata noastra minte, cu riscul de a gresi. Gresim, de altfel, oricum. De unde stim ca CHIAR si pilda pe care o tragem din aceasta poveste este justa? De unde stim ca un sfant este de fapt sfant? ca cineva BUN este intr-adevar bun? Sau ca cineva ”rau” este intr-adevar rau? Nu te poti apropia de Christos decat ca copil, El o spune. Adica avand sau nu incredere, Nu poti merge pe 3 carari. de gresit vei gresi ORICUM. pacatul este chiar natura noastra. Daca dumneavoastra refuzati omului discermanantul, cum face povestea dumneavoastra, atunci il abandonati pe bietul om in pacat. Ii ramane o singura virtute, fatalismul. Daca asta o fi virtute.....


Înapoi la “SFÂNTA SCRIPTURĂ / BIBLIA”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 14 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX
cron