FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Citind cartea, recent apărută la Editura Deisis, Dumnezeiasca Liturghie - centrul cultului in Ortodoxie, de Nenad Miloşevici, am găsit o informaţie care m-a bulversat. La pagina 136, autorul susţine că una dintre cauzele desprinderii Cununiei de Liturghie au fost căsătoriile mixte, care s-au înmulţit după secolul IX şi au devenit un obicei foarte obişnuit, după secolul XIII. Autorul afirmă că Biserica a fost obligată printr-un decret al împăratului Alexie Comnenul(secolul XI), să binecuvinteze toate căsătoriile, căsătoria religioasă fiind singura legal recunoscută. Autorul concluzionează că unica soluţie a fost dezvoltarea unei slujbe distincte de dumnezeiasca Liturghie, în care Împărtăşirea mirilor să poată fi omisă.
În consecinţă, putem oficia Cununia si famililor mixte? A fost aceasta practica Bisericii de la un moment dat sau numai o concluzie greşită a autorului? O astfel de practică nu contravine canoanelor care opresc căsătoria dintre un ortodox si un eterodox? Este vorba de următoarele: 14 al Sinodului IV Ecumenic, 72 al Sinodului V-VI Ecumenic, 10 şi 31 ale Sinodului de la Laodiceea şi 23 al Sf. Ioan Ajunătorul. Eu mă întreb dacă aceste canoane se referă numai la situaţia în care mirii se împărtăşesc sau privesc căsătoria în general?[

Parţial autorul are dreptate. În sec. 11-15 în Bizanţ s-au săvârşit multe căsătorii mixte. De asemenea şi în Rusia în sec. 18-19. Despre canonicitatea sau necanonicitatea lor îmi este greu să judec, dar cred că hotărârile canonice au fost date mai mult ca să sperie, decât să interzică. Cum poţi să interzici la 2 oameni să se iubească? Cel puţin Noul Testament se arată destul de îngăduitor faţă de căsătoriile mixte decât au făcut-o Părinţii mai târziu. Şi-apoi nu putem să egalăm căsătoria unei ortodoxe cu un musulman şi căsătoria între un ortodox şi un romano-catolic. Este o mare diferenţă...

Dar încercarea de a demonstra că totul a avut şi trebuie să aibă legătură cu Liturghia este forţată.
Deja în sec. 8, Cununia implica împărtăşirea cu Daruri Înaintesfinţite, iar cei care se cununau a 2-a sau a 3-a oară nu erau împărtăşiţi. Deci Biserica avea deja în uz cununii extraliturgice, iar argumente serioase pentru Cununia slujită împreună cu Liturghia NU EXISTĂ!

Biserica Rusă e mai deschisă spre căsătoriile mixte, pe când cea Română cere trecerea, fie şi formală, la Ortodoxie.

Dar care sunt îndrumările pe care Biserica Rusă le face preoților ei în această privință ? Cît de departe se poate merge cu căsătoriile mixte ?

Cu căsătoriile se poate merge foarte departe şi chiar se merge, căci Biserica, deşi a încercat, n-a reuşit să interzică oamenilor de diferite confesiuni sau chiar religii să se iubească şi să întremeieze familii. Întrebarea este de fapt, care dintre aceste căsătorii pot fi binecuvântate de Biserică.
Cele cu romano-catolii, atât bizantinii, cât şi ruşii, le-au binecuvântat în decursul istoriei. În Occident, ruşii o fac şi acum, dar asta şi pentru că înţelegerea generală a Cununiei la ruşi e puţin diferită de cea a românilor.
În Biserica Rusă este hotărâre sinodală care cateriseşte pe preotul care opreşte de la împărtăşanie o persoană căsătorită civil şi fidelă faţă de soţ/soţie, dar necununată (dacă, bineînţeles, nu sunt alte impredimente). Pe când românii încă mai spun că cei căsătoriţi civil, chiar dacă sunt fideli unul faţă de altul, chipurile trăiesc în curvie. Deci Biserica Rusă spune că binecuvântează o căsătorie încheiată de autorităţile civile, pe când Biserica Română pretinde că încheie adevărata căsătorie care, ca şi cum, încă nu s-a realizat, ci doar s-a încheiat un acord juridic.
Cred că această diferenţă contează mult în felul în care este abordată mai departe problema căsătoriilor mixte şi ce este "taină" până la urmă: orice "nuntă cinstită" (în integritatea ei) sau "slujba" săvârşită de preot în Biserică, conform unor principii dogmatice, canonice şi liturgice.
Deci problema rămâne deschisă, iar eu pot doar să concretizez ceea ce poate n-am scris suficient de clar. Chiar nu ştiu ce aş putea să mai adaug.

Ce pot eu să spun aici este că, în practică, catolicii deja cununați (ortodox) cu ortodocși sunt doar unși cu Sfântul și Marele Mir atunci când vor să devină ortodocși, iar Cununia nu se repetă.
Iconomia aplicată de Biserică în aceste cazuri a dat roade bogate până acum. Și când spun asta, am în minte ca exemplu sudul Italiei, unde peste 90% dintre catolicii cununați cu ortodocși au trecut în timp la Ortodoxie.

Cu catolicii am înțeles.
Dar cum procedează Biserica Rusă în cazul căsătoriei unui ortodox cu un protestant ?

Dar cum procedează Biserica Rusă în cazul căsătoriei unui ortodox cu un protestant ?

Nu-i cunună, pt că protestanţii nu recunosc preoţia şi celelalte Taine ale Bisericii.
Deci dacă ei se căsătoresc din dragoste şi sunt fideli unul faţă de altul, se consideră suficientă căsătoria civilă. În acest caz soţul ortodox se consideră căsătorit, deci nu este curvar, şi poate fi împărtăşit.

Deci dacă ei se căsătoresc din dragoste şi sunt fideli unul faţă de altul, se consideră suficientă căsătoria civilă. În acest caz soţul ortodox se consideră căsătorit, deci nu este curvar, şi poate fi împărtăşit.

Dar în cazul în care un ortodox și un catolic s-au ”cununat ” la catolici, din neștiință, iar apoi ortodoxul s-a angajat serios în viața duhovnicească, iar catolicul nu ?

Ăsta deja e un caz particular, care necesită şi o abordare particulară.
Eu aş încerca să-l trag şi pe el la Ortodoxie, bineînţeles la una conştientă, şi să-i cunun în Biserica cea adevărată. Iar dacă nu va dori, cred că pot rămâne aşa, iar partea ortodoxă să încerce să trăiască plenar viaţa Bisericii.

Un alt caz particular:
o prietenă ortodoxă, în prezent în America, este de cîțiva ani alături de un creștin copt. Amîndoi sunt practicanți, și nici unul nu dorește să meargă la Cununie în Biserica celuilalt, mai ales că asta presupune ceva ”formalități de trecere”.

Ce ar putea face partea ortodoxă ?