FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

Biserica Ortodoxa respecta in intregime hotararile dogmatice. Anumite canoane nu le mai aplica din iconomie.

BO optează pentru folosirea vechilor canoane cu discernământ, de la caz la caz, mai degrabă decât pentru abrogarea, aggiornarea sau înlocuirea lor. Cele două principii după care se călăuzesc în aplicarea lor duhovnicii, ierarhii şi preoţii ortodocşi sunt acrivia (stricteţea) şi iconomia (pogorământul). Asta recomandau şi Părinţii din vechime, inclusiv cei apuseni (Sf. Grigorie cel Mare, Liber regulae pastoralis).

Şi Biserica Apuseană a funcţionat mai bine de o mie de ani fără să aibă un cod de drept canonic unitar. Primele culegeri apar mai târziu în Apus decât în Răsărit (monahul camaldolens Graţian a alcătuit-o pe prima în sec. XI dacă nu mă înşel; dreptul canonic latin s-a dezvoltat abia în epoca scolasticii, iar un Codex Iuris Canonici unitar a apărut abia în 1917).

În Răsărit au existat "Novellae"-le împăratului Iustinian, dar acelea erau mai degrabă legi ale statului, deşi reglementau şi probleme bisericeşti. Canoanele Sinoadelor Ecumenice au fost şi sunt, desigur, aplicate pretutindeni, dar cele ce privesc disciplina penitenţială sunt cam altă mâncare de peşte - le găsim sub formă de "responsa" în corespondenţa unor Părinţi cu autoritate (Sf. Vasile cel Mare, de exemplu, Ioan Postitorul etc.). Dacă pentru administrarea Bisericii ca instituţie este necesară o legislaţie fixă, pentru stabilirea epitimiilor e nevoie de mult discernământ (harismă duhovnicească) şi doar de nişte repere orientative, trebuind ca acestea să fie ajustate de la caz la caz în funcţie de starea celui ce se pocăieşte.

Mi se pare curios că, pe măsură ce dreptul canonic exterior al BC este tot mai bine codificat, disciplina penitenţială este neglijată din ce în ce mai mult în practică. Consecinţele sunt o abandonare cvasi-totală a ascezei şi un laxism moral destul de periculos. În unele ţări din Occident spovada este deja considerată facultativă de majoritatea credincioşilor catolici.

Şi primeşte de regulă o penitenţă de genul "un Tatăl nostru şi trei Ave Maria" care îl vindecă de toate patimile.

Şi primeşte de regulă o penitenţă de genul "un Tatăl nostru şi trei Ave Maria" care îl vindecă de toate patimile.

-parca se puteau cumpara si indulgente, nu ... ?

Depinde despre ce canoane vorbim - unele admit interpretări variabile, ba chiar contrarii, în funcţie de locuri, timpuri şi persoane (cele penitenţiale, de exemplu), altele mai puţin (cum ar fi cele ce privesc organizarea Bisericii).

Întrebările dvs. au cumva o intenţie maieutică? Deocamdată am receptat doar o vagă sugestie că în dreptul canonic al BC domneşte pretutindeni buna rânduială, în vreme ce lumea pravoslavnică bâjbâie haotic neştiind cum să aplice canoanele din primul mileniu al căror termen de garanţie ar fi expirat.

Deja a doua pagină se vorbeşte în gol.
1. Biserica Ortodoxă are Canoane schimbabile şi neschimbabile. Am dat deja mai multe exemple la linkul postat chiar la început. Este şi normal să fie aşa.
2. Cele mai multe Canoane ale Bisericii Ortodoxe sunt sau cel puţin ar trebui să fie şi ale Bisericii Romano- şi Greco- Catolice, pt că ele au fost date în Sinoade Ecumenice sau Locale de până la 1054.
3. Mai ales după Căderea Constantinopolului, fiecare Biserică Ortodoxă Locală a început să-şi dezlvolte propriile norme canonice cu condiţia ca acestea să fie în duhul celor de dinainte sau cel puţin să nu le contrazică pe cele vechi. Nu există un Cod Canonic recent al BO şi nici nu cred că va exista în curând. Eu personal cred că ar fi binevenit, dar o lipsă foarte mare a acestuia nu se simpte...

Cred că din aceste 3 puncte putem dezvolta o discuţie mai constructivă.

Cred ca se poate naste ideea periculoasa ca aici domneste un arbitrariu.
Ar fi util de aprofundat care canoane sunt schimbabile si care nu! E limpede ca cele ce privesc invatatura de credinta sunt neschimbabile, si in forma si in continut. Si nici adaugiri/dezvoltari nu se mai aduc.

Canoanele referitoare la indisolubilitatea casatoriei cum sunt considerate?

E una - cum sunt considerate şi e cu totul alta - cum sunt aplicate. Şi asta e valabil şi pt BC. :|
Biserica vine în întâmpinare celor care au rupt prima căsătorie şi vor să o închege pe a doua. Numai că aceasta de a doua e ca o îngăduinţă a Bisericii şi nu o căsătorie ca şi prima. E greu de formulat în cuvinte o diferenţă între acestea, de aceea, unii au ajuns să spună că între prima şi a doua căsătorie chiar nu este diferenţă. Simpla administrare a unui alt rit ("A doua Cununie") practic nu spune nimic.
Eu nu sunt specialist în Drept Canonic, dar voi încerca să vin cu precizări sau să invit pe cineva mai avizat ca mine.

Căsătoria a II-a şi a III-a sunt, aşadar, tolerate/recunoscute de Biserică, dar numai cu condiţia împlinirii unei epitimii. Ele nu mai au nicidecum vrednicia primei căsătorii.

Exact acelaşi lucru am vrut şi eu să-l spun. Ştiam f. bine şi de acest Canon al Sf. Vasile, dar nu am avut timp să-l tapez
Ne bucurăm că alţii reuşesc...

eu nu prea as crede ca exista canoane care sa se contrazica ... sfintii parinti nu s-au contrazis ... poate ca exista canoane care sa se contrazica doar in aparenta , pentru ca se refera la situatii sau epoci diferite ... insa este valabila si iconomia sau dispensa , prin care , atunci cand aceasta este spre slava lui Dumnezeu , se pot incalca anumite canoane ... de exemplu prin noul calendar se incalca canonul care zice ca mirenii care nu tin cele patru posturi sa fie afurisiti , iar preotii sa fie caterisiti ... ori prin calendarul nou se incalca acest canon prin faptul ca postul sf apostoli dispare uneori cu totul , deci in acel an raman numai 3 posturi din 4 ... insa prin dispensa nu se pot incalca canoanele sau obiceiurile care existau in vremurile apostolice , caci aceasta ar fi schisma : " daca vor vesti alta evanghelie sa fie anatema " ...

DISPENSA
614. -Dispensa sau iconomisirea duhovniceasca (Efes. 3,2; 4,7), de la obligatiile legii Domnului, oglindita in natura si in canoane, o da Dumnezeu de multe ori prin minuni (Fac. 22,2; Osie. l, 2; Matei 12,3-8). In chip obisnuit, arhiereii si preotii, ca ispravnici ai tainelor, o pot da numai in cadrul Legii Domnului (Zah. 7,24; loan 7,24; 8,24; I Cor. 4,1; Colos. 1,25; Tit. l, 7), cu scopul de a armoniza nevoile vietii naturale cu cele duhovnicesti si cu conditia de a respecta fara stirbire legile dogmatice si morale, spre folosul individului, al societatii si al bisericii ca Împaratia lui Dumnezeu pe pamant (Apost. 8; VI ec. 102). Prin dispensa nu se abroga canoanele, ci numai se interpreteaza temporar spre a se aplica de la caz la caz, in spiritul legii Domnului si al bisericii (II Cor. 3,6; Rom. 8,2; Ioan 6,63; V. Canonisirea). Daca dispensa duce la abrogarea practica a legilor si la fapte nefolositoare sufletului individului sau societatii crestine, aducand prin exemple rele defaimare Bisericii si lui Dmnezeu, ea este interzisa si aducatoare de osanda (Ps. 49,15-23; V. Legea, Dogmele). Deci se poate face dispensa de anumite canoane , dar nu putem lepada cele care erau valabile in vremurile apostolice , care sunt elementare ... toate cele care s-au mai adaugat dupa cele din vremurile apostolice sunt imbogatire a bisericii si se poate face dispensa de ele in anumite situatii ... insa de ce era valabil in vremurile apostolice , constituie ceea ce este esential pentru vietuirea crestina si este indispensabil ... nici macar un sinod ecumenic nu poate face dispensa de ceea ce era valabil invremurile apostolice.

dispensa nu este niciodata desfiintarea vre-unui canon , ci numai faptul ca acel canon se ignora pentru o anumita situatie temporara sau pentru un anumit timp ... dupa care canonul revine in vigoare ... toate canoanele sunt valabile pana la sfarsitul veacurilor ...

... toate canoanele sunt valabile pana la sfarsitul veacurilor ...

Hai să fim serioşi! Despre asta s-a mai discutat! Chiar unele Canoane mai noi anulează altele mai vechi. În esenţă însă, ele sunt neschimbabile.

Ce părere aveţi însă despre o nouă codificare a Canoanelor? Credeţi că e binevenită? Ar fi utilă?

Se ştie că ultima "codificare" a fost făcut de Sf. Nicodim Aghioritul la sfârşitul sec. 18 şi ea a primit denumirea de "Pidalion", adică "Cârmă". Ea conţine nu numai textele Canoanelor, ci şi interpretările vechilor canonişti bizantini (sec. X-XII), dar şi foarte multe interpretări târzii, inclusiv personale, ale Sf. Nicodim.
Aici aveţi versiunea grecească a acesti cărţi (partea 1 şi partea 2).
Pidalionul a fost tradus şi tipărit la Mănăstirea Neamţ în anul 1844 (şi care se găsea şi pe net în variante una mai proastă ca alta, după cum s-au şi reeditat), dar în ultima vreme el e considerat ca fiind greu de folosit, incluisiv de către greci; ce să mai zicem că ruşii nu l-au folosit niciodată.

Am găsit o mare comoară în format electronic (html), drept că în limba rusă. Este vorba de Colecţia integrală a tuturor Canoanelor. Şi nu sunt doar Canoanele, ci şi toate comentariile şi chiar istoria lor. E ceva de nedescris.
Despre noi nu am ce zice...; nu că suntem în urmă, dar comparativ cu ei, parcă nici nu am exista
Sursa.

Deschideţi ochii tare... Autorii site-ului propun şi descărcarea aproape a întregului conţinut al site-ului. :o

Am găsit o mare comoară în format electronic (html), drept că în limba rusă. ...

Păi, da! Şi părintele Stăniloae spunea undeva că nu poţi face teologie dacă nu ştii limba rusă.
Limba rusă, poporul pravoslavnic rus şi URSS-ul comunist sunt realităţi diferite care nu trebuie confundate.

E interesant ca nu se face un Cod canonic care sa se inspire din canoanele apostolice, canoanele Sf. Parinti si cele ale Conciliilor ecumenice dar care sa fie comune tuturor Bisericilor ortodoxe.