Am dreptul să spovedesc de mai bine de 8 ani şi a primit spovedania la mai multe mii de oameni, dar duhovnic nu sunt şi cred că nici nu sunt potrivit pentru asta.
Mda, interesant termen acesta de duhovnic, care provine probabil din slavonă, şi cred că are şi sensul de om duhovnicesc, sau om al Duhului. Cine se poate numi pe sine că este om duhovnicesc? Cred că stă în firea smereniei şi cunoaşterii de sine reţinerea Dacă greşesc vă rog să mă corectaţi.
Eu n-am zis că refuz ca să spovedeasc pe cineva, mai ales când nu au la cine merge. Dar fug de a mă considera "părinte duhovnicesc" al cuiva şi, respectiv, de a-mi face "fii duhovniceşti". Eu fac o diferenţă în asta şi mi se pare corect să o fac, mai ales că majoritatea oamenilor nu vin la duhovnic, ci la psiholog, iar eu priholog nu sunt şi nici nu vreau să fiu...
De aceeaşi părere sunt şi eu.
1. Cum abordăm problema contracepţiei practicată pe larg de majoritatea familiilor ortodoxe. În ce condiţii le dăm voie să se împărtăşească?
Fraţilor, există expresii naive ,genul, România, este grădina Maicii Domnului. Cum poate să fie gradina Maicii Domnului, pe când, din 1989 şi până acum, sunt mai mult de 23.000.000 de avorturi, numai înregistrate?! Atenţie! Cele neînregistrate care se fac prin pilule contraceptive, sau alte metode asemănătoare, cred că cifrele ajung la sute de milioane.
Iar românia este într-o continuă depopulare. O să ajungem să ne stăpânească ţiganii şi neoproteastanţii şi mai târziu musulmanii şi chinejii. Apropo, np şi ţiganii, pot face câte 10-15 copii şi chiar mai mult.
Cunosc familie np, cu 29 de copii. La aceştia nu-i criză economică, numai la ortodocşi este. Dar când te uţi mai bine, ortodocşii nu au bani suficienţi pt răsfăţuri, nu că ar fi adevărată criză.
Acum mai nou, trebuie trupe speciale de poliţie care să racoleze adolescenţi şi din cele mai nevinovate ( altă dată)orăşele de munte şi medii rurale, pt folosirea drogurilor, şi nu puţini tineri sunt care le folosesc.
Dar cum spunea un venerabil şi înţelept părinte. Zicea, părinte dragă, acum tinerii nu vor să mai muncească aşa cum am fost noi crescuţi şi educaţi, cu lipsuri şi necaz, acum nu se mai mulţumeasc cu puţin, vor să aibă bani fără muncă dacă se poate totul de-a gata şi vor condiţii de lux şi conforturi şi plăceri. Se plâng de lipsă de locuri de muncă, dar la agricultură şi alte munci asemănătoare, nu-i mai vezi.
Acum să trecem la subiect. Câteva aspecte doar.
Contracepţia, avortul , sau metodele preventive, le consider cele mai mari păcate a celor căsătoriţi, care au ca provinienţă desfrâul în familie, aprobat sub tutela Cununiei, şi care are amploare aproape generală.
Chiar unul din cele trei păcate uriaşe, care formează cei 3 de 6. În interpretarea unor sfinţi. Desfrâu, necredinţă, răutate.
Eu personal, ţinând cont de cerinţele desăvârşirii creştine, care se cer tuturor oamenilor, nu numai călugărilor. Şi mai ales de grava situaţie, general-creată, a genocidului acestui popor, mai ales orthodox fiind. Nu sunt de acord cu contarcepţia şi nici nu voi fi şi sunt foarte neîngăduitor la acest aspect.
Nu sunt de acord cu nicio metodă de contracepţie artificială .
Nu sunt de acord nici cu păzirea( onanismul) sau malahia în 2. Şi o consider impediment opritor de la împărtăşire. Dacă în V.T. Acest păcat a fost pedepsit cu moartea, prin exemplu lui Onan, cu atât cât mai mult se cere în N.T. o viaţă curată chiar şi în actul conjugal, de sfinţenie şi credincioşie faţă de Dumnezeu şi de fidelitate chiar faţă de actul creţiei.
Dumnezeu pune viaţă acolo,în acest act al împreunării, de ce trebuie să opreşti izvorul vieţii? Doar pentru plăcerea egoistă?
Consider că cei care au energie atât de mare şi nu pot rezista fără relaţii sexuale, măcar periodic, au şi puterea necesară să nască şi să crească mai mulţi copii. Dacă de luptat cu propria fire prin răbdare rugăciune şi post, sunt neputincioşi sau nu vor.
Consider şi chiar aşa procedez, nu dezleg oamenii de astfel de păcate care se fac la activ, nu le fac nicio rugăciune şi nu-i împărtăşesc, decât după perioade de canon( care este destul de variabil, în funcţie de gravitatea faptelor şi de osârdia arătată pt îndreptare), dacă dau dovadă serioasă de îndreptare. Trebuie să mă convingă.
Vorba aia din popor, de ce să mă leg la cap cu păcate strine dacă nu mă doare?
Aşi vrea să atrag atenţia asupra anumitor categorii de oameni şi asupra unor încercări de viclenie pshihologică ,de manipulare a duhovnicului( sau , a celui care primeşte mărturisirea păcatelor, mai bine spus), legat de acest aspect.
Am întâlnit multe persone, care încearcă să ne convingă că, sunt metode moderne, nevinovate, de prevenire a concepţiei şi chipurile, nu sunt avortive şi că noi suntem învechiţi în concepţii, lumea , ştiinţa, a evoluat, etc. Este fals!
Şi chiar dacă ar fi aşa, tot un păcat este. Contracepţia tot contracepţie este, păcatul tot păcat este, indiferent cât de moderne ar fi mijloacele.
Foiţele şi altele câte mai sunt, care acţionează înainte de concepere, ucid spermatozoidul prin substanţe chimice, cum ar fi progesteronul , sau împiedică nidaţia prin îngroşarea peretelui, dar poate ucide şi embrionii după formare.
Acest fapt este ascuns de către producătorii contraceptivelor, dar unele cadrele medicale, de bună credinţă, au demonstrate clar acest fapt.
Este oribil: O femeie ortodoxă care foloseşte aceste mijloace, poate săvârşii o ucidere(un avort) chiar în timpul Liturghiei, aflându-se chiar în biserică, sau poate chiar în timpul împărtăşirii. Caraghios şi dezgustător şi totuşi, adevărat.
Trebuie ştiu clar şi faptul că, femeile care folosesc metode artificiale şi chimice contraceptive, nu vor scăpa de cancer, negreşit!
Am întâlnit până acum N,N, cazuri de femei şi tinere şi bătrâne. Toate aceeaşi problem comună şi la urmă cancerul.
Şi asta, în cel mai fericit caz, iar în cel mai nefericit, chinurile iadului şi veşnică întristare şi mustrare a coştiinţei!
Sunt persoane care vin la preot doar când au un necaz. Legat de situaţia de faţă, de pildă, au o sarcină extrauterină care fie ,le pune viaţa în pericol, sau, vor naşte un copil cu handicap, cu malformaţii.
Şi au indicaţie de la medic pentru avort.
Eu, în asemenea situaţii, nu îmi iau asupra mea această resposabilitate, pt că, nu pot să decid asupra dreptului la viaţă s-au de moarte a unui om, fie că este bolnav sau nu. Şi aceste femei tot vor recurge la avort, chiar dacă le spui să nu facă. Una la 1000, dacă vor ţine cont de indicaţia ta de duhovnic, dacă vor primii un răspuns contrar voinţei lor. Acestea au nevoie de acoperire pt conştiinţă, au nevoie un de prost de duhovnic, care să-i pună în spate resposabilitatea avortului, atât.
Cei care se căsătoresc îşi asumă responsabilitatea şi trebuie să ştie şi în ce condiţii de sănătate se concepe un copil. Şi care sunt riscurile care şi le asumă. Si pregătirea şi grija care se cere , atât trupească, cât şi sufletească, în rugăciune şi trăire creştină, ca Dumnezeu să dea un copil sănătos.
Cele mai multe cazuri de copii cu mutaţii, sunt din cauza anticoncepţionalelor şi abuzurilor anterioare sau viciilor părinţilor. Vina o poartă părinţii pentru lipsa de educaţie dar şi preoţii dacă nu catehizează.
Sunt persoane, oarecum răzvrătite şi persuasive în modul de a impune convingerile lor, încât ai sentimentul că ele sunt duhovnicul şi tu cel care te spovedeşti, care ne reproşează că noi preoţii ne băgăm în intimităţile lor familiale, atunci când sunt întrebate de păcate esenţiale, cum ar fi şi cele de faţă.
Mai ales monahilor, că nu ştiu ce înseamnă să fi căsătorit şi să ai femeie sau bărbat şi să te uiţi la ei şi să nu le poţi face nimic şi tra, la la.
Aceştia prezintă cea mai mică credibilitate în cuvânt, nu ai siguranţă că nu mint la spovedanie. Pe aceştia de obicei îi flituesc din prima, nici nu stau la discuţie prea mult cu ei, nu am timp de pierdut . Să-i dezlege de păcate, persoanele lor de intimitate.
Iertaţi-mă pt duritate, dar chiar sunt supărat pe situaţiile care le găsesc şi pe somnul conştiinţelor adormite, care vor să-şi trăiască cu orice preţ plăcerea călcând pe vieţile altora, mai ales, a propriilor lor copii. Îngrozitor!
Să se certe cu Dumnezeu, de ce a legat procreerea de actul sexual.
Sunt şi altele ,care vin cu teorii( nefondate) că embrionul la formare nu are suflet şi prin urmare nu este o crimă şi un păcat pilula avortivă. La fel fac şi cu aceştia după 1-2-3 încercări de lămurire, dacă sunt îndărătnici în convingeri.
Singura modalitate” mai nevinovată”, să zic, în care are şi Dumnezeu de spus un cuvânt, este aşa numitul calendar ,în care există o perioadă de infertilitate naturală. Dacă sunt motivele cu adevărat întemeiate.
Cum am mai scris puţin şi
aici
Este totuşi o nevoinţă de răbdare de la o perioadă la alta şi nu lipsită de risc asumat de către soţi.
Se potriveşte oarecum şi cu indicaţiile apostolului Pavel, care recomnada ca soţii să nu se depărteaze prea mult unul de altul ca să nu-i ispitească satana. Şi cu recomandarea Bisericii a unor zile de abstinenţă pt o mai mare apropiere de Dumnezeu prin post şi rugăciune. Dar şi pentru sănătatea soţilor.
Ca timp opritor de la sfinte, nu opresc mai mult de 2-3 ani pt avorturi. Ceva mai puţin pt contracepţii. Iar pt pază 1-2 luni, cu condiţia îndreptării şi împlinirii şi a altor îndatoriri creştine, elementare. Mai ales cele care reduc abuzul în relaţiile conjugale.
Consider în bătaie de joc canoanele de genul, îmbrăcarea unui copil pt un avort, sau aducerea a nu ştiu câte lumânări la biserică şi litrii de undelemn. Sau facerea a nu ştiu câte paraclise la foc automat, etc. Le consider simbolice.
Consider important canonul Sf Simeon al Tesalonicului, recomandat, nu impus, dar ca o jertfă care suplineşte într-o oarecare măsură, osteneala creşterii unui copil, anume, înfierea, creşterea şi educarea unui copil străin abandonat, în locul celui avortat.
Din nefericire, foarte puţini sunt cei care fac aşa ceva.
Recomand parte integrantă din canon pt astfel de păcate ca avorturile, rugăciune imploratore de iertare către Dumnezeu cu lacrimi, cu părerea de rău cu zdrobirea inimii şi pocăinţă până la sfârşitul vieţii.
Iar dacă acestea lipsesc, cum se întâmplă la marea majoritate, măcar ceva pravilă de citire, cum ar fi, Canonul de pocăinţă Sf Andrei Criteanul. Nu totul de-o dată, ci, după putere, câte puţin în fiecare zi şi permanent.
Ceva metane, milostenii, lectură religioasă şi alte faceri de bine şi îndatoriri creştine. Poate Dumnezeu se va îndura la judecată pentru iertare…
Nici botezul unui copil în locul unui avortat, foarte recomandat în ziua de azi, nu-l recomand şi nu-l consider de actualitate, cel puţin în România, în care năşia a devenit un act formal, fără nicio implicaţie în educarea pe viitor a finului.
Mai ales că un copil ortodox, nu va rămâne nebotez într-un mediu ortodox.
Şi chiar botezul unui copil abandonat, care nu are cine să-l boteze, nu-l consider o faptă bună, dacă lipseşte cateheza după botez. Dimpotrivă este mai mult rea decât bună această faptă. Mai de folos este acelui copil să nu fi fost botezat decât să fi primit botezul inconştient şi să-l murdărească neştiind ce a primit. Pt că de obicei cea mai mare parte din aceşti copii nu au parte de o educaţie şi devin derbedei.