Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Tot ce e legat de domeniile de mai sus...
David33
Mesaje:29
Membru din:05 Oct 2009, 17:09
Confesiune:ortodox
Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde David33 » 29 Iul 2010, 19:42

Doamne ajuta! Prea Cuvioase Părinte va adresez o intrebare la care pot raspunde toti cei care stiu cu adevarat: preotul are voie sa mearga la mare si poate dansa la nunti? Vreau un raspuns duhovnicesc, nu in bataie de joc. Va intreb sincer. Eu nu sunt de acord ca pr sa mearga la mare si sa faca baie in vazul lumii si nici sa danseze le nunti. parerea mea, daca tb sa mearga la mare cu familia (sunt si necesitati medicale) , sa-i insoteasca dar sa pastreze decenta si buna cuviinta, sa nu faca plaja...sa nu se dezbrace in public. Sa ne gandim ca la inmormantare, preotului nu tb sa i se vada goliciunea (asa randuieste tipicul) deoarece el este sfintit , si cum poti tu ca in timpul vietii sa defilezi cu aproape tot trupul tau gol?! La nunta poate merge, dar la fel tb sa pastreze curata demnitatea la care a fost chemat, sa fie o icoana vie, o pilda si o privire demna de vazut pt cei de acolo. am vazut, si imi era rusine si mie care sunt preot, mult frati preoti la nunti care dansau si se distrau mai ceva decat mirenii. Va intreb deoarece am avut unel discutii cu niste frati care m\au catalogat sarit de pe fix. va rog sa imi raspundeti. poate nu gandesc eu corect. poate aveti si argumente canonice pt raspuns, indiferent care ar fi. Blagosloviti!

silvestru
Mesaje:367
Membru din:09 Apr 2010, 14:28
Confesiune:ortodox
Preocupări:Cunoaşterea, trăirea ortodoxă.

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde silvestru » 29 Iul 2010, 20:42

Doamne ajuta! Prea Cuvioase Părinte va adresez o intrebare la care pot raspunde toti cei care stiu cu adevarat: preotul are voie sa mearga la mare si poate dansa la nunti? Vreau un raspuns duhovnicesc, nu in bataie de joc. Va intreb sincer. Eu nu sunt de acord ca pr sa mearga la mare si sa faca baie in vazul lumii si nici sa danseze le nunti. parerea mea, daca tb sa mearga la mare cu familia (sunt si necesitati medicale) , sa-i insoteasca dar sa pastreze decenta si buna cuviinta, sa nu faca plaja...sa nu se dezbrace in public. Sa ne gandim ca la inmormantare, preotului nu tb sa i se vada goliciunea (asa randuieste tipicul) deoarece el este sfintit , si cum poti tu ca in timpul vietii sa defilezi cu aproape tot trupul tau gol?! La nunta poate merge, dar la fel tb sa pastreze curata demnitatea la care a fost chemat, sa fie o icoana vie, o pilda si o privire demna de vazut pt cei de acolo. am vazut, si imi era rusine si mie care sunt preot, mult frati preoti la nunti care dansau si se distrau mai ceva decat mirenii. Va intreb deoarece am avut unel discutii cu niste frati care m\au catalogat sarit de pe fix. va rog sa imi raspundeti. poate nu gandesc eu corect. poate aveti si argumente canonice pt raspuns, indiferent care ar fi. Blagosloviti!
ginditi foarte bine parinte,dar astea-s vremurile care traim...
Cel ce vrea sa se mantuiasca cu intrebarea sa calatoreasca.
Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde Pr Haralambie » 29 Iul 2010, 21:32

Doamne ajuta! Prea Cuvioase Părinte va adresez o intrebare la care pot raspunde toti cei care stiu cu adevarat: preotul are voie sa mearga la mare si poate dansa la nunti? Vreau un raspuns duhovnicesc, nu in bataie de joc. Va intreb sincer. Eu nu sunt de acord ca pr sa mearga la mare si sa faca baie in vazul lumii si nici sa danseze le nunti. parerea mea, daca tb sa mearga la mare cu familia (sunt si necesitati medicale) , sa-i insoteasca dar sa pastreze decenta si buna cuviinta, sa nu faca plaja...sa nu se dezbrace in public. Sa ne gandim ca la inmormantare, preotului nu tb sa i se vada goliciunea (asa randuieste tipicul) deoarece el este sfintit , si cum poti tu ca in timpul vietii sa defilezi cu aproape tot trupul tau gol?! La nunta poate merge, dar la fel tb sa pastreze curata demnitatea la care a fost chemat, sa fie o icoana vie, o pilda si o privire demna de vazut pt cei de acolo. am vazut, si imi era rusine si mie care sunt preot, mult frati preoti la nunti care dansau si se distrau mai ceva decat mirenii. Va intreb deoarece am avut unel discutii cu niste frati care m\au catalogat sarit de pe fix. va rog sa imi raspundeti. poate nu gandesc eu corect. poate aveti si argumente canonice pt raspuns, indiferent care ar fi. Blagosloviti!
Dragul meu parinte,vai, vai, acelui preot care va sminti, bineinteles ca nu are voie asa ceva , mare pacat...
Ultima oară modificat 31 Mar 2011, 22:02 de către Pr Haralambie, modificat 1 dată în total.
Cu mult respect.

hodor cristiuc
Mesaje:86
Membru din:30 Mai 2010, 21:26
Confesiune:ortodox
Localitate:Dorna

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde hodor cristiuc » 29 Iul 2010, 21:46

ESTE pacat ca un preot sa slujeasca lui Dumnezeu si cantecelor de veselie,cantand sau prezentand emisiuni de joc si voie buna?

MarcelMN
Mesaje:52
Membru din:29 Iun 2010, 13:19
Confesiune:ortodox
Localitate:Timisoara
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde MarcelMN » 30 Iul 2010, 09:57

Eu nu inteleg un lucru! de ce incercati sa aduceti preotului de mir statutul de calugar? cum nu are voie sa mearga la nunti? daca se insoara fiul lui inseamna ca nu are voie? sau nu are voie sa mearga cu sotia intr-o vacanta? lasand la o parte pelerinajele! preotul nu are familie sau e casatorit asa de interes pentru a fi preot? haideti toti sa fim seriosi

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde protosinghel » 30 Iul 2010, 13:10

1. Aşa cum o spun şi Canoanele, preotul (de mir) poate merge la prima nuntă, fiindu-i interzis să meargă la a doua sau a treia nuntă a cuiva. Monahului îi este interzisă prezenţa la nuntă.
2. Deşi există păreri contradictorii cu privire la horă (care are şi valenţe duhovniceşti), eu rămân la părerea că preotului îi este interzis orice fel de dans, fie şi la nunta propriului fiu sau dacă este naş de cununie. Va fi mai apreciat pt această "abţinere" decât dacă (chipurile) "se va apropia foarte mult de oameni".
3. Mai ales pt motive de sănătate, nu cred că e mare păcat dacă preotul va merge pt câteva zile la mare împreună cu familia. Numai că în toate trebuie să se respecte decenţa aşa încât oamenii să vadă o diferenţă de comportament la preot şi preoteasă, comparativ cu ceilalţi.
4. Drept să vă spun eu nu prea ştiu cum este la mare ca să-mi dau seama de problematica abordată de dvstră, dar personal având probleme de sănătate, ştiu că soarele şi mai ales înotul sunt foarte bune pt sănătate, fiindu-mi recomandate de medici. Bineînţeles, în cazul monahilor e cu totul altceva şi astfel de pogorâminte nu pot fi acceptate, dar dacă s-ar găsi careva locuri speciale, ferite de ochiul lumii, cred că şi monahii (clar că nu împreună cu monahiile ;) ) s-ar putea trata în felul acesta, dar numai cu binecuvântarea stareţului/duhovnicului. Vorbesc doar de tratament, nu de odihnă sau relaxare...

Sper că nu v-am dezamăgit prin poziţia mea. Poate e şi o chestie subiectivă, dar ea este explicabilă. Nunţile nu mi-au plăcut niciodată, dar întrucât abia ieri m-am externat din spital cu o boală gravă de oase, aşi înota puţin... Păcat că nu am unde. ;)

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde Pr Haralambie » 30 Iul 2010, 13:14

Eu nu inteleg un lucru! de ce incercati sa aduceti preotului de mir statutul de calugar? cum nu are voie sa mearga la nunti? daca se insoara fiul lui inseamna ca nu are voie? sau nu are voie sa mearga cu sotia intr-o vacanta? lasand la o parte pelerinajele! preotul nu are familie sau e casatorit asa de interes pentru a fi preot? haideti toti sa fim seriosi
Am lăsat cumva impresia că nu suntem serioşi ? Dar ce, numai călugărul trebuie să traiască creştineşte? Preotul de mir nu ?
Are voie să meargă la nunţi , dar nunta să fie făcută după Dumnezeu, are voie să mergă în vacanţă dar nu să umble în fundul gol, dacă este căsătorit asta nu înseamnă că el îi scutit de la îndatoririle sale creştineşti şi preoţeşti, ba inca sotia este un ajutor, şi el trebuie să fie un model pt popor. Păi cum vrei să modelezi pe alţii când tu însuţi nu trăieşti cum trebuie??
Iată câteva canoane, care trebuie să fie reperul de bază.
canonul 24 sinodul V-VI,ecumenicNu este iertat vreunuia din cei sfinţiţi, sau din Monahi, precum zice Canonul acesta, să meargă la locurile acelea, unde se fac alergări de cai să privească, sau să asculte cântece de cele muiereşti. Dar şi la nuntă de va fi chemat vreun Cleric: să meargă, însă când vor veni să cânte acest fel de cântări amăgitoare şi sataniceşti, să se scoale şi să fugă îndată, precum porunceşte învăţătura Părinţilor. Adică Canonul 54 al Sinodului din Laodiceea. Iar care se va prinde că a făcut aceasta, ori să înceteze, ori să se caterisească.
sinodul de la LaodiceeaCANONUL 53
Nu se cade creştinii mergând la nunţi, să cânte în organe, ori să joace, ci cu cinste să cineze, ori să prânzească, precum se cade creştinilor.

TÂLCUIRE
Opreşte canonul pe creştini, de a bate în dobe, şi a cânta în organe, şi de a juca la nunţi. Ci să se ospăteze, zice, cu sfială, şi cu cinste, că aşa li se cuvine. Vezi şi pe cel 24 al sinodului 6.
CANONUL 54
Nu se cade cei ieraticeşti, ori clericii a privi niscareva priviri la nunţi, ori la cine, ci mai înainte de a intra muzicanţii, ei să se scoale, şi să se ducă.

TÂLCUIRE
Canonul acesta opreşte pe toţi cei bisericeşti, de a asculta la nunţi, sau la alte ospeţe muzici, şi de a privi jocuri. Ci deşi vor fi chemaţi, mai înainte de a se începe cele de acest fel să fugă. Vezi şi pe 24 al sinodului 6.

CANONUL 55
Nu se cade cei ieraticeşti, ori clericii să săvârşească ospeţe cu însoţire, dar nici mirenii.

TÂLCUIRE
Acest canon nu sloboade nici pe cei bisericeşti de obşte, dar nici pe mireni, a face ospeţe, şi mese cu însoţire, sau tovărăşie, fiind acestea străine de cei credincioşi. Vezi şi cel 42 apostolesc.
Poate nu stiţi la ce fel de vieţuire am fost chemati şi ce am făgăduit la Botez?
Ultima oară modificat 06 Iun 2011, 21:11 de către Pr Haralambie, modificat de 2 ori în total.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde protosinghel » 30 Iul 2010, 14:17

...Poate nu sti la ce fel de vietuire am fost chemati?,si ce am fagaduit la botez?
Cred că nu trebuie totuşi să exagerăm. Evanghelia nu ne cheamă la astfel de rigori şi nici la botez nu le făgăduim.
Eu propun să trecem peste aspectul juridic, când lumea se întreabă dacă este vinovat sau nu pt aşa ceva, ci să analizăm în ce măsură un comportament sau altul duce la îmbolnăvirea duhovnicească a persoanei care săvârşeşte acel lucru, dar şi a celor care văd fapta săvârşită - căci în esenţă, dpdv ortodox, păcatul este o boală duhovnicească şi nu o vină pt ceva.
Pe de altă parte sunt deacord cu ideea că, într-o anumită măsură, regulile şi vieţuirea monahală au dus (în timp) la înăsprirea "regulilor" pt mireni, ceea ce iniţial nu era. Acesta este însă un alt aspect, care necesită o discuţie aparte. Pentru început e suficient să facem această diferenţă dintre cele 2 categorii de oameni.

Avatar utilizator
apologet
Mesaje:99
Membru din:22 Aug 2008, 21:17
Confesiune:ortodox
Preocupări:scot balastul din teologie
Localitate:România

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde apologet » 30 Iul 2010, 14:41

Poziţia părintelui Petru mi se pare echilibrată. Pentru unii e chiar prea dură, mai ales dacă ţinem cont de faptul că face apel la conştiinţă şi nu doar la reguli exterioare. Poate greşesc, dar eu sunt de acord.

Pr Haralambie
Mesaje:895
Membru din:14 Ian 2010, 19:54
Confesiune:ortodox
Preocupări:Sensul vieţii
Localitate:BOR
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde Pr Haralambie » 30 Iul 2010, 20:11

...Poate nu sti la ce fel de vietuire am fost chemati? Si ce am fagaduit la botez?
Cred că nu trebuie totuşi să exagerăm. Evanghelia nu ne cheamă la astfel de rigori şi nici la botez nu le făgăduim.
Referitor la ce am făgăduit la Botez, pt ca să se înţeleagă expun contextul : Te lepezi de satana ? Si de toate lucrurile lui? Si de toti slujitorii lui? Si de toata slujirea lui? Si de toata trufia lui? Mă lepăd...!
Aşa am înteles eu de la sf şi marii părinţi ai Bisericii, de ex, sf Ioan G de Aur în catehezele baptismale si în alte scrieri. Iată ce spune pr MARCEL HANCHES ,în nota de subsol de la cateheze(nota traducatorului), că, prin ''trufia satanei ''(dupa Molitfelnicul care îl folosim)se întelege:
73 Am tradus cu trufie, respectând formularea din cartile de cult. Totuşi termenul grec presupune mult mai mult
decât trufia. El desemna cortegiile ce se alcătuiau la sarbatorile pagâne, latura exterioară ce marca acea
sarbatoare. Aceste manifestari conţineau, printre altele, spectacole, cântece, reprezentari teatrale de orice natura, alaiul şi îmbulzeala feluritelor categorii sociale, manifestări sportive etc. Contextul social actual nu este diferit fata de cel pagân antic. Trebuie doar identificate cu smerenie si sinceritate formele sub care se camufleaza astazi vechile rituri necrestine. Lepădarea pe care o facem la botez ne-ar cere în acest caz renunţarea la multe distracţii considerate nevinovate de către majoritatea creştinilor de azi.
Si de ce nu-i bine? Într-o foarte mică măsura tot el spune în altă notă
53 Orice participare la un spectacol sportiv, artistic, nu este neutru. El ne cere acordul lăuntric prin care avem
părtaşie cu cele ce se săvârsesc acolo. Spre exemplu, în fotbal se vântura sloganul (care nu este deloc lipsit de întemeiere) ca publicul este al 12-lea jucator.
Iar în ceea ce priveşte chemarea Evangheliei la sfinţire şi desăvârsire, cred ca trebuie ţinut cont de ea , că nu numai călugarilor se adresează ci tuturor.
Dar şi în privinţa rigorii, Evanghelia merge cu mult dincolo decât putem cea mai mare parte dintre noi să împlinim, că ce înseamnă ''cel ce nu urăste până si sufletul său nu poate să fie mie ucenic''? sau ''cel ce-şi pierde sufletul pt mine si pt Evanghelie îl va afla...''? Nu înseamna rigorism? Sau ce înseamnă să fim sare şi lumina? Nu înseamnă să fim în toate fără pată? Nu înseamnă să fim model? Daca ap Pavel pt o mâncare de carne , care smintea pe fratele, a spus ca nu mai mănânca carne in veac , ce vom face noi pt sminteli, şi mai ales dacă la acestea şi tăcem? Dar, dacă le mai şi încuviinţăm, sau oribil, ne şi luptăm pt ele? Cine vrea să-şi vadă neputinţa să cugete la aceste porunci de mai înainte.
Eu propun să trecem peste aspectul juridic, când lumea se întreabă dacă este vinovat sau nu pt aşa ceva,
Da ,cu toată bunăvoinţa ,dar oamenii trebuie să ştie clar ce-i bine si ce nu, nu sunt de acord ca pt îndrăzneala libertină a unor preoţi sa tac si să nu spun oamenilor ce trebuie, nu au decât sa-şi îndrepte moravurile, sau să facă ce vor; primesc şi eu mustrări în cazul în care greşesc.
ci să analizăm în ce măsură un comportament sau altul duce la îmbolnăvirea duhovnicească a persoanei care săvârşeşte acel lucru, dar şi a celor care văd fapta săvârşită - căci în esenţă, dpdv ortodox, păcatul este o boală duhovnicească şi nu o vină pt ceva.
Doar atât vreu să vă spun, că, unde m-am născut eu , aproape sate întregi au trecut la penticostali, si alte culte , motivul pt care s-a întâmplat este ca, ei nu au mai vazut o vieţuire creştină autentică .
S-a întâmplat tocmai din cauza acestui libertinaj între ortodocşi , când însăşi modelele lipsesc, sau mai rau, sunt împotriva Adevarului.
Acestea sunt roadele care le-a adus pogorămintele predicate de la amvon şi arătate prin faptă chiar de către preoţi .
Eu nu-i judec ,Dumnezeu ştie pocăinţa fiecăruia în taină care n-o vedem noi, dar cei plecaţi dintre noi s-au smintit, şi pt că am crescut printre ei le cunosc destul de bine dezamăgirea care o au de la mulţi ortodocşi.
Dar să privim si practic ce se intâmpla la astfel petreceri, câtă înfierbântare...,cât râs...câta necumpătare...şi unele ori se mai întâmplă şi păcate în ascuns de care e ruşine a vorbi, după apostolul Pavel. Vreţi să spuneţi că acestea sunt compatibile cu starea de umilinţă si pocăinţă la care am fost chemaţi? Sau e o normalitate?
Pe de altă parte sunt deacord cu ideea că, într-o anumită măsură, regulile şi vieţuirea monahală au dus (în timp) la înăsprirea "regulilor" pt mireni, ceea ce iniţial nu era. Acesta este însă un alt aspect, care necesită o discuţie aparte. Pentru început e suficient să facem această diferenţă dintre cele 2 categorii de oameni.
Eu cred că o data cu libertatea data creştinisnului şi împroprietărirea cu averi si domenii, a urmat o scădere radicală a calitaţii vieţuirii creştine, mai ales ca s-au încreştinat unii pt interese si privilegii sociale, după cum arată si un istoric latin in cartea," O istorie a papalitaţii ",(nu-mi mai amintesc numele istoricului).
Şi numai mila Lui Dumnezeu a rânduit ca noi sa avem mari dascăli si sfinţi luminatori care au influenţat într-adevar , care din rândurile monahilor s-au ridicat, în mare parte, si noi încă mai suntem ceea ce suntem, adică existam.
Eu nu m-am referit la vina de tip juridic , în ce măsură este păcat şi gravitatea lui, e problema duhovnicului, dar dacă frâul este slăbit de către păstor, cei pastoriţi îl vor arunca cu totul, nu toţi, pt că sunt unii mai râvnitori decât duhovnicii lor, dar în mare parte aşa fac, spun acest fapt si din experientă. Nu degeaba îndemna şi Apostolul Pavel pe Tit" mustră, ceartă, îndeamnă cu timp şi fără timp"!
Daca eu spun că-i păcat, sau prilej pt păcat, poate se vor găsii unii care vor sa fie bine-placuti Lui Dumnezeu , sau alţii de nu vor asculta poate măcar se vor pocăii, dar dacă eu spun ca nu-i nici o problemă nici acest lucru nu-l vor mai face, iar dacă tac de unde să se stie? Iar vina a cui este, nu a mea?
Dar, sunt conştient şi de avertismentul apostolului Pavel , care spune că, va venii o vreme când oamenii nu vor mai suferii învăţătura sănătoasă şi îşi vor face învăţători după poftele lor.
Mă iertaţi fraţilor, eu nu mai am de gând să vă contrazic, ce am avut de spus am spus, fiecare va da socoteală pt cele ce face şi a învaţat pe alţii.
Cine se pricepe mai bine , şi vede că am greşit , îl rog sa mă corecteze si să mă înveţe, numai ca vreau temeiuri convingătoare.
Ultima oară modificat 06 Iun 2011, 22:04 de către Pr Haralambie, modificat de 4 ori în total.
Cu mult respect.

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde protosinghel » 31 Iul 2010, 06:18

Părinte, văd că vorbim despre lucruri şi tipuri de oameni diferite.
În primul rând haideţi să ne ţinem de întrebările concrete care au fost puse: cele legate de dansurile la nuntă şi mergerea la mare.
Aţi văzut că eu sunt împotriva dansurilor la nuntă şi adaug că nu agreez nici participarea (fie şi vizuală) la întrecerile sportive şi mai ales la meciurile de fotbal. Argumentele teologice aduse de sf. voastră sunt bune şi valabile, chiar dacă sunt pe alocuri exagerate şi nu mă tem să spun chestia asta.

Sportul în sine este bun (recomandat şi de Clement Alexandrinul, care a trăit pe la începuturile "glorioase" ale creştinismului), iar mergerea la mare, făcută strict pt sănătate, nu cu duh curvesc, este şi ea bună, pt că sănătatea este un dar de la Dumnezeu care trebuie valorificat.
Dacă aţi fi în starea mea de sănătate acum, m-aţi înţelege şi pe mine şi aţi înţelege şi ce vrea Domnul de la noi. Deschid o paranteză pe care nu am vrut să o deschid: dacă eu, pe lângă tratamentul medicamentos, nu voi face gimnastică şi nu voi înota, voi rămâne ţintuit la pat. Am întrebat zilele trecute pe un mare stareţ din Sfântul Munte şi mi-a dat toată binecuvântarea să le fac, deşi călugării din mănăstirea lui, dacă nu au probleme de sănătate, nu bagă nici picioarele în mare, chiar dacă o au sub nas. Cu toate astea, în afară de câteva exerciţii elementare făcute la chilie, altceva nu voi putea face (cel puţin la moment).
Şi ţinând cont de astea, sunt îndreptăţit să cred că şi alţii au nevoie să meargă la mare, respectând limitele decenţei.

Iar acum să trecem la lucrurile mai complicate.
Să nu ne amăgim cu vreun oarecare trecut glorios al Bisericii. Oamenii au avut din totdeauna aceleaşi patimi, iar istoria a avut deopotrivă "îngeri şi demoni".
Sf. voastră aveţi dreptate că monahii de astăzi s-au "mirenizat" foarte mult, trăind mai mult lumeşte, dar acum nu despre asta vorbeam. Am dreptate însă şi când spun că monahismul "a complicat" într-o anumită măsură viaţa creştinilor.
În trecut chiar şi monahii aveau un singur post de durată (patruzecimea) + miercurea şi vinerea. Acum avem 4 posturi de durată, care sunt destul de împovărătoare pt mireni (mai ales că Postul Sf. Apostoli a fost anul ăsta de 6 săptămâni, iar de la Crăciun până la începutul Postului Mare a fost doar o lună de dulce - pe stil vechi). Iar pentru mireni postul alimentar implică şi postul conjugal. (Iar despre legări la ulei pt mireni sau alte reguli şi mai stricte, chiar mi se pare de prisos se amintesc. Dumnezeu să mă ierte, dar e o mare tâmpenie).
Slujbele care în istoria Bisericii permanent s-au tot lungit, tot nu corespund cu îndemnul din Didahia de a spune doar de 3 ori pe zi "Tatăl nostru" şi nimic mai mult. Vechile slujbe în general erau cam de 30 de minute nu mai mult.
Şi când spun astea nu desfiinţez posturile şi pravila de rugăciune (aşa cum sunt convins că vor deduce unii), ci vreau să arăt că creştinii CARE VOR, se ridică la un nivel destul de înalt în lucrarea lor duhovnicească. Şi dacă am forţa mai mult, vom ajunge la un REZULTAT CONTRARIU, mai ales că Evanghelia vine cu mesajul libertăţii în Hristos, nu al împovărării şi complicării relaţiei cu Dumnezeu. Scriptura ne cheamă la un discernământ maxim, greu de realiza: "Trăiţi ca oamenii liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu" (I Petru 2:16). Haideţi să vedem ce înseamnă asta şi să nu cădem dintr-o extremă în alta.
(A se vedea şi această discuţie)

Avatar utilizator
maria_andreea
Mesaje:1540
Membru din:23 Apr 2008, 13:33
Confesiune:ortodox
Preocupări:mecanică, finanţe, teologie, natură
Localitate:Sibiu
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde maria_andreea » 01 Aug 2010, 12:03

Eu propun să trecem peste aspectul juridic, când lumea se întreabă dacă este vinovat sau nu pt aşa ceva, ci să analizăm în ce măsură un comportament sau altul duce la îmbolnăvirea duhovnicească a persoanei care săvârşeşte acel lucru, dar şi a celor care văd fapta săvârşită - căci în esenţă, dpdv ortodox, păcatul este o boală duhovnicească şi nu o vină pt ceva.
Aveti perfecta dreptate. Am fost la o nunta unde am facut si eu cativa pasi de dans si nu am nicio mustare de constiinta pt ca pur si simplu lumea era vesela si nimic mai mult. De asemenea am mai vazut si soti care dansând "inspirau": iubire, ocrotire, curătie ....
Şi când spun astea nu desfiinţez posturile şi pravila de rugăciune (aşa cum sunt convins că vor deduce unii), ci vreau să arăt că creştinii CARE VOR, se ridică la un nivel destul de înalt în lucrarea lor duhovnicească. Şi dacă am forţa mai mult, vom ajunge la un REZULTAT CONTRARIU, mai ales că Evanghelia vine cu mesajul libertăţii în Hristos, nu al împovărării şi complicării relaţiei cu Dumnezeu.
Mi se pare din nou ca ati pus punctul pe i ;). Am observat că atunci când te ridici pe culmi prea înalte ele îţi devii prăpastii foarte primejdioase pt că în strădania ta de a le atinge uiţi esenţa, uiţi de Dumnezeu care este în fiecare fiinţă chiar dacă nu escaladează aceleaşi înălţimi ca tine sau mai bine spus îl dai deoparte pt că nu are aceleaşi îndeletniciri de mărire ca ale tale şi astfel te îndepărteze tot mai mult, tot mai mult de El ...

Acum aş vrea să întreb cum vedeţi dvstră că ar trebui citite cărţile scrise sau redate după părinţi duhovnici (ex. Ilie Cleopa) de către cei care au dinţi de lapte şi un mediu de vieţuire primejdios vieţii în Hristos. Cum trebuie să abordeze aceste persoane primejdiile pe care aceşti părinţi le vădesc ca pieritoare de suflet ? Întreb toate acestea pt că aproape toţi cei care vor să scape de iad se comportă astfel şi ca urmare a unor îndemnuri citite şi luate de bune "add literam" fără o consultare în prealabil a personalităţii, a capacităţii "vasului" lor.
Mântuirea se lucrează pe ruinele egoismului. (Părintele Arsenie Boca)

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde protosinghel » 02 Aug 2010, 09:54

Discuţia DESPRE RIGORILE VIEŢII CREŞTINE: ISTORIE ŞI ACTUALITATE a fost mutată AICI.

În acest topic vorbim doar despre persoana preotului de mir. Ce-i este permis să facă şi ce nu.

Avatar utilizator
presviter
Mesaje:592
Membru din:24 Noi 2010, 09:30
Confesiune:ortodox
Preocupări:istorie, liturgică, pastorală
Localitate:București

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde presviter » 14 Sep 2012, 19:09

În cazul în care se construiește o biserică cu demisol, este îngăduit preotului să locuiască împreună cu soția și cu copii la demisol, adică sub biserică sau sub o parte a ei ?
Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. ps.118,63

Avatar utilizator
protosinghel
Mesaje:5422
Membru din:01 Apr 2008, 15:53
Confesiune:ortodox
Preocupări:liturgică, misiune
Localitate:Portugalia
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde protosinghel » 14 Sep 2012, 22:42

În cazul în care se construiește o biserică cu demisol, este îngăduit preotului să locuiască împreună cu soția și cu copii la demisol, adică sub biserică sau sub o parte a ei ?
În Athos paraclisele sunt răspândite peste tot, printre chilii, deasupra şi de desubtul acestora. Şi nu cred că ar fi un păcat ca preotul să trăiască cu soţia lui la demisolul unei biserici, dar trebuie să se aştepte şi la critici, judecăţi şi chiar răfuieli. Cred că e mai potrivit ca sub biserică să se facă sală de prăznuire, o bibliotecă şi altele de genul acesta, iar familia preotului să locuiască undeva alături.
Poate că aşa va fi mai de folos pentru sănătatea trupească şi duhovnicească a copiilor. Trupească, pt că scapă de igrasie, iar duhovnicească, pt că poate face distincţie între casa lui şi casa Domnului. Şi aşa copiii de preoţi sunt cei mai alintaţi şi mai puţin evlavioşi, dar dacă să mai trăiască şi sub biserică, vor ajunge să se poarte şi în biserică ca la ei în cameră. Nu putem nega existenţa acestui fenomen.

new
Mesaje:41
Membru din:11 Ian 2013, 19:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:viata duhovniceasca, lectura

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde new » 27 Iun 2013, 20:06

Legat de canoanele de mai sus cu privire la nunta, Sf. Vasile cel Mare in "Cuvant catre tineri" permite ascultarea cantecelor laice daca au un mesaj bun (vedeţi pag. 48 a cărţii). În ceea ce priveste lautarii de la nunta, iata doua raspunsuri aici:
http://ortodoxia.md/index.php?option=co ... &quid=5481
http://ortodoxia.md/index.php?option=co ... quid=16938

Avatar utilizator
claudiuboia
Mesaje:32
Membru din:06 Ian 2013, 21:36
Confesiune:ortodox
Preocupări:preot
Localitate:Zalău
Contact:

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde claudiuboia » 15 Iul 2013, 20:15

Eu personal am o nelămurire majoră. De fiecare dată când se deschide un subiect, primele argumente care se aduc sunt de ordin canonic și mai apoi scripturistic... Și problema este că argumentele scripturistice sunt puțin tendențios redate. De ce insistăm atât de mult pe canoanele Bisericii care nu sunt absolute și dogmele, bazate pe revelație le lăsăm mai la urmă? Trecem cu vederea natura canoanelor... faptul că ele reglementează ceva apărut în Biserică într-un anumit timp și spațiu având aplicabilitate, în primul rând, acolo și atunci!!!
Cu respecte, Pr. Claudiu Boia

Avatar utilizator
Vladsmeritul
Mesaje:27
Membru din:19 Sep 2014, 21:21
Confesiune:ortodox
Preocupări:artele , teologia, istoria
Localitate:Cluj-Napoca

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde Vladsmeritul » 20 Sep 2014, 23:43

Iisus Hristos a participat la nunta din Cana Galileii, iar David dansa inaintea Domnului. Daca pana si Hristos si sfintii s-au veselit ce ar fi asa de rau in asta?
Mie unuia unele canoane mi se par neinspirate.

new
Mesaje:41
Membru din:11 Ian 2013, 19:03
Confesiune:ortodox
Preocupări:viata duhovniceasca, lectura

Re: Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale

Mesaj necititde new » 21 Sep 2014, 22:02

Iisus Hristos a participat la nunta din Cana Galileii, iar David dansa inaintea Domnului. Daca pana si Hristos si sfintii s-au veselit ce ar fi asa de rau in asta?
Mie unuia unele canoane mi se par neinspirate.
Canoanele trebuie înțelese în contextul timpului în care au fost făcute. Cântecele lăutarilor din perioada în care au fost făcute canoanele conțineau imoralități. Sf. Vasile cel Mare nu interzice ascultarea cântecelor laice bune. Iată un articol pe această temă: http://ortodox.md/articole/este-ortodox ... terorista/


Înapoi la “CANOANE şi REGULI BISERICEŞTI”

Cine este conectat

Utilizatori ce ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat și 20 vizitatori

Crestinism Ortodox.com. Catalogul Resurselor Ortodoxe pe Internet free counters
PELERIN ORTODOX