FORUMUL ORTODOX - TEOLOGIE.NET

în predica din 2007 la praznicul de astăzi vorbeam despre condiţia majoră a întâmpinării altora şi anume aceea de a fi plini de har. Ca să întâmpini pe cineva, ca să îl bagi în seamă şi să îl bucuri trebuie să ştii cum să faci acest lucru. Trebuie să ştii şi să poţi să îl bucuri. Nu să vrei să îl bucuri, ci să ştii şi să poţi să îl bucuri!

Mi-am dat seama însă că ortodocşii nu ştiu să întâmpine. Nu mulţi ştiu să întâmpine. Pentru ei întâmpinarea…înseamnă să îl domine pe celălalt şi nu să-l accepte aşa cum este. Când nu vezi sufletul celuilalt te pricepi să spui o tonă de cuvinte, care trec pe lângă inima lui şi pe lângă nevoile lui…şi tu rămâi cu oboseala de a fi fost povăţuitorul său închipuit.

În România ortodoxă a lui 2009 însă e căutat cu ardoare Antihristul, venirea lui e analizată, e înţeles după ureche 666, cipul e ridicat la rangul de preocupare mai importantă decât viaţa liturgică şi…foarte puţini…reîntâmpină pe Hristos duhovniceşte, întru Duhul, pentru că cei mai mulţi aşteaptă să li se fure cu totul libertatea…că au şi făcut până acum ceva cu libertatea lor.

Care libertate ni se fură? Libertatea din vis, de lângă trupul meu, de pe viitorul meu paşaport sau carte de identitate sau …libertatea din suflet? Omul teologic nu se teme că îi este furată identitatea şi nici libertatea…pentru că identitatea şi libertatea sunt daruri dumnezeieşti inalienabile dacă există relaţie vie cu Dumnezeu.

Un mare sfânt ierarh al Bisericii, înaintat în vârstă, atunci când i s-a cerut să îşi nege libertatea adusă în sinea sa de Hristos, le-a spus celor din faţa lui, că nu poate să nege pe Cel care i-a făcut numai bine toată viaţa şi Care reprezintă libertatea sa, pe care niciun cip, niciun antihrist sau securist nu ne-o poate fura şi nici măcar intui.

Dacă persoana şi viaţa duhovnicească a persoanei poate fi stricată de un obiect exterior, făcut de om…atunci omul este mai puternic decât Dumnezeu. De ce? Pentru că persoana este aneantizabilă iar viaţa duhovnicească e de nedestructurat pentru că înseamnă o continuă vieţuire/ respirare/ existenţă cu Dumnezeu şi întru Dumnezeu.

Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu, a venit întru Duhul / ilten en to Pnevmati [ Lc. 2, 27] şi de aceea L-a reperat şi L-a primit în braţe pe Domnul [ v. 27-28]. Ortodocşilor români din 2009, în marea lor majoritate…li se pare că văd pe dracu în lipsa unei vieţi duhovniceşti…dar nu văd în jurul lor niciun Sfânt, niciun Drept, niciun Teolog care să-i întreacă sau care să le modereze falsul elan interior.

În România ortodoxă a lui 2009 însă e căutat cu ardoare Antihristul, venirea lui e analizată, e înţeles după ureche 666, cipul e ridicat la rangul de preocupare mai importantă decât viaţa liturgică şi…foarte puţini…reîntâmpină pe Hristos duhovniceşte, întru Duhul, pentru că cei mai mulţi aşteaptă să li se fure cu totul libertatea…că au şi făcut până acum ceva cu libertatea lor.