pentru o teologie gândită şi trăită
Motto: Dacă femeia moare la naştere, noi o considerăm sfântă,
ca una ce şi-a dat viaţa pentru a aduce un om nou în lume,
dar dacă ea rămâne în viaţă, noi îndrăznim să
o numim „necurată” timp de 40 de zile.
Săraca femeie! Oare ce-i mai bine pentru ea?
De multe ori am fost întrebat despre drepturile şi îndatoririle femeilor în „perioada necurăţiei lunare” şi, acumulând anumite materiale, am hotărât să formulez un răspuns.
La 20 iunie 2013, în incinta Palatului Mitropolitan a avut loc ședința Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova, prezidată de către Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir, cu participarea Arhiereilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei. În cadrul ședinței au fost abordate o serie de chestiuni de actualitate și importanță majoră pentru societatea autohtonă. În această ordine de idei, participanții la Sinod au adoptat o Declarație către conducerea țării și popor, în care își exprimă îngrijorarea față de tendințele de legalizare a unor comportamente amorale și dăunătoare din punct de vedere social și spiritual.
Căsătoriile dintre homosexuali nu urmăresc egalitatea în drepturi, ci distrugerea căsătoriei şi a familiei
Un susţinător al drepturilor homosexualilor ar fi exprimat raţiunile care stau în spatele mult-revendicatei „căsătorii dintre homosexuali”, atunci când, într-o dezbatere publică desfăşurată anul trecut, a menţionat că mişcarea de emancipare a homosexualilor nu urmăreşte atât egalitatea şi înlăturarea discriminării, ci urmăreşte mai degrabă însăşi disoluţia instituţiei familiei.
Consider că duminică, 19 mai, când homosexualii şi lesbienele din Moldova (dar cred că mai mulţi din afară!) vor încerca să mărşăluiască pe străzile Chişinăului, orice cuplu normal din ţară trebuie să iasă în stradă şi să protesteze paşnic printr-un marş al (semi-) tăcerii.
Nu-i nevoie de nimic altceva decât să iasă vreo 50.000 de familii (bărbaţi, femei şi copii, ţinându-se toţi de mâini), ca să traverseze bd. Ştefan cel Mare şi să-i salute pe privitori şi pe jurnalişti cu "Hristos a înviat!". Va fi suficient…
Iar dacă cineva doreşte să ia o poziţie mai radicală, prin care să zădărnicească sau chiar să intimideze adunăturile LGBT, va trebui mare atenţie din partea organizatorilor, pentru că vor exista provocatori care vor încerca să însceneze altercaţii şi acte de violenţă. Creştinii nu au dreptul să lovească sau să scuipe pe cineva! Noi nu-i urâm pe homosexuali, ci doar păcatul lor. Deci noi nu dorim exterminarea cuiva, ci pocăinţa şi revenirea la normalitate a tuturor celor care propagă anormalitatea şi nefirescul.
Arma noastră cea mai puternică trebuie să fie credinţa şi unitatea. De la politiceni nu mai avem ce aştepta… De aceea, consider că vom învinge nu atât prin zădărnicirea planurilor LGBT, cât mai ales prin a arăta că noi suntem mult mai mulţi şi mult mai uniţi. Să ştie toată lumea că Moldova este o ţară normală cu oameni normali, în care homosexualii şi lesbienii nu reprezintă mai mult de 0,1%!
Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ajute în toate!
Scopul urmărit de noua lege
Joi, 21 martie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat în primă lectură proiectul Legii privind protecţia specială a copiilor în situaţie de risc şi a copiilor separaţi de părinţi. În mediile creştine deja s-a afirmat, că proiectul Legii este un atac în adresa instituţiei familiei și că va institui un mecanism de privatizare a copiilor.
“Grație liberalizării moravurilor occidentale și accesului liber la metodele contraceptive, majoritatea fetelor pot avea o relație sexuală fără teamă de sarcină și fără a înfrunta eventualele tabuuri legate de virginitate”. Este unul din sfaturile, pe care-l oferă părinților și profesorilor “Enciclopedia Medicală a Familiei. Viața sexuală”, disponibilă astăzi în bibliotecile școlare din Moldova.
Acest fapt a deranjat un grup de reprezentanți ai Consiliului Naţional al Asociaţiilor Ortodoxe din Moldova, care au organizat, astăzi, o conferință de presă.
Deşi cei mai mulţi consideră că ştiu răspunsul la această întrebare, în realitate ne zbatem într-o mare neştiinţă înfrăţită cu indiferenţa, iar în rezultat avem foarte puţini creştini ortodocşi care îşi conştientizează propriul Botez şi responsabilitatea asumată prin primirea acestuia. Tocmai de aceea mi-am propus să punctez câteva idei mai importante pe care cred că trebuie să le ştie fiecare creştin, în special părinţii şi naşii care îşi aduc pruncii pentru a fi botezaţi, dar şi preoţii care săvârşesc aceste botezuri.