La 30 septembrie 2010, aşa cum s-a anunţat anterior, a avut loc dezbaterea teologică dintre ortodocşi şi baptişti pe tema "Sfântă Scriptură şi Sfântă Tradiţie; raportul dintre ele."
Secte şi Religii
DEZBATERE TEOLOGICĂ INTERCONFESIONALĂ: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie
Găsind o anumită deschidere spre dialog la pastorul baptist Vasile Filat, am hotărât împreună organizarea unui şir de dezbateri la subiecte care sunt abordate diferit de către creştinii ortodocşi şi cei evanghelici. Pentru prima dezbatere publică am ales tema “Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie”.
Dezbaterile vor avea un caracter teologic şi ştiinţific, fiind menite să contribuie la o explicare şi mărturisire deschisă a învăţăturii de credinţă a fiecărei confesiuni la subiectul stabilit. (Rugăciuni comune între reprezentaţii sau asistenţii celor două confesiuni nu vor avea loc.) Regulamentul dezbaterilor a fost elaborat în comun de cele două confesiuni.
Întrunirea va avea loc în data de 30 septembrie 2010, la orele 18:00, în incinta Bisericii Baptiste “Golgota” care se află pe strada Ialoveni 2, în apropierea gării auto Sud-Vest.
Invităm creştinii ortodocşi, evanghelici şi pe toţi cei interesaţi să participe la această întrunire.
Noi discuţii pe forum (2)
"Biblia Martorilor lui Iehova" (Traducerea Lumii Noi)
Interpolări în textul biblic: "comma ioaneum" şi altele
Persoana preotului. Comportamentul în situaţii speciale
Rigorile vieţii creştine. Istorie şi actualitate
Vă rugăm să participaţi la aceste discuţii, iar cei care încă nu sunt înregistraţi pe forumul nostru, o pot face fără să amâne prea mult.
Doamne ajută.
Cateheţi misionari la Moscova
În parohiile urbane din eparhia Moscovei (regiunea Moscovei – aprox. 80 de oraşe) recent a fost instituită slujirea de catehet-misionar, care va fi realizată de teologi mireni special instruiţi. Aceştia îi vor ajuta pe preoţi în lucrarea de catehizare şi misiune. În cazul în care lipsesc mireni pregătiţi să îndeplinească acestă slujire, ea va fi realizată de unul din clericii secunzi ai acelei parohii.
De ce ţinem duminica şi nu sâmbăta
Odată cu Învierea Domnului, „în prima zi a săptămânii ” (Marcu 16:12), creştinii (adică cei care au crezut şi cred şi azi că Hristos a înviat din morţi şi El este Dumnezeul şi Mântuitorul nostru) au abandonat ţinerea sâmbetei (şabatul) şi au început să ţină ca zi de odihnă exclusiv duminica. Această idee este acceptată de toţi creştinii, indiferent de confesiune, cu excepţia „Adventiştilor de ziua a şaptea” , care o dată cu apariţia lor în sec. 19 insistă pe ţinerea sâmbetei, aşa cum este prevăzut în porunca a IV-a din Decalog. Adventiştii spun că această poruncă din Decalog rămâne valabilă, spunând că primii creştini au ţinut sâmbăta până la începutul secolului IV, când împăratul Constantin cel Mare a decretat duminica ca zi de odihnă la 7 martie 321. Este adevărat că a existat un astfel de „decret imperial”, dar el nu are nimic cu teologia creştină. Faptul că abia în 321 Imperiul a acceptat această zi ca zi de odihnă nu înseamnă nici pe departe că ea până atunci nu a fost ţinută de creştini. Convertirea la creştinism a lui Constantin l-a făcut să asigure prin lege ceea ce creştinii la care a aderat şi el ţineau încă de la început.
Cum a fost scrisă Biblia şi care este raportul ei cu Tradiţia
Am scris şi mai înainte despre raportul dintre Scriptură şi Tradiţie, dar acea abordare este una mai mult dogmatică şi nu ţine cont de polemica ortodoxă cu sectarii la acest capitol. De aceea am considerat oportun să fixez în scris şi alte câteva idei importante în dialogul nostru cu cei care contestă autoritatea Sfintei Tradiţii, mergând pe principiul eronat "sola Scriptura" ("doar Scriptura"). De la bun început trebuie să fim atenți şi să nu cădem în plasa pe care o aruncă sectarii în predicile lor, făcând confuzia între Sfânta Tradiţie şi obiceiurile populare sau tradiţiile locale (indiferent de natura lor), pentru a-i abate şi pe ortodocşi de la percepţia corectă cu privire la Sfânta Tradiţie a Bisericii, despre care am vorbit în articolul precedent. Cei care încă au neclarităţi la acest subiect (implicit la noţiunea de "Tradiţie") să citească articolul de mai sus şi alte izvoare, dorind ca, în cele ce urmează, să spun câteva cuvinte despre modul în care a fost scrisă Sfânta Scriptură şi cum a fost ea transmisă şi a ajuns până la noi.
Lansarea Portalului antisectar "Moldova Creştină"
Fraţii creştini,
Ţinem să vă aducem la cunoştinţă că recent în reţeua internet a apărut un nou portal creştin cu caracter misionar, care poartă denumirea de Moldova Creştină: www.moldovacrestina.info.
Este "Iehova" numele lui Dumnezeu?
Este "Iehova" numele lui Dumnezeu?
Ai cui "martori" sunt membrii Societății "Turnul de Veghe"?
Informaţii generale despre "Martorii lui Iehova"
Deja de mai bine de un secol lumea este agresată de o sectă numită „a martorilor lui Iehova”. Aceasta, la fel ca şi secta Mormonilor, este la limita dintre creştinism, iudaism şi păgânism, fiind considerată de sociologi şi psihologi (nemaivorbind de teologi), ca fiind fundamentalistă, extremistă şi foarte periculoasă. Mai multe state din Europa le-a interzis activitatea pe teritoriul lor, ea continuând totuşi să există şi să se desfăşoare mai ales în Europa de Est şi în „ţările lumii a treia”.
Revelaţia divină. Scriptura şi Tradiţia. Raportul dintre ele
Observaţii generale privind acest subiect Începând cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin (care pe nedrept este uitată în ultima vreme), majoritatea tratatelor de Dogmatică şi Catehisme (culmea, chiar şi al Sf. Petru Movilă) nu conţin o astfel de temă despre "Revelaţie". Iar dacă o conţin, nici pomină de împărţirea romano-catolică destul de târzie în "revelaţie naturală" şi "revelaţie supranaturală" – înseşi noţiunile fiind străine Teologiei Ortodoxe. Am mai observat că doar câteva manuale româneşti din tot spaţiul ortodox, conţin şi "consfinţesc" aceste noţiuni. Din păcate, şi admirabilul pr. prof. Dumitru Stăniloae menţine aceeaşi împărţire, chiar dacă ( – şi asta e partea bună a lucrurilor) îmbogăţeşte schemele scolastice cu mai mult duh ortodox. În acest sens, Stăniloae face un salt mare, dar nu depăşeşte problema. Nici nu avea cum, dacă ne uităm atent ce surse foloseşte cel mai mult…
Ne-am bucurat însă foarte mult că în primul volum al Dogmaticii lui Nikos Matsoukas, intitulat "Introducere în gnoseologia teologică"[1], există un adevărat tratat pe marginea acestei probleme în care se demonstrează clar netemeinicia unei astfel de împărţiri şi originea ei în polemica catolico-protestantă neterminată nici astăzi. În cele din urmă, văzând că chiar şi ruşii, care în ultima vreme au cochetat destul de mult cu "teologia" romano-catolică, tot nu au o astfel de împărţire, am hotărât ca şi noi să renunţăm la ea. Bineînţeles, lipsa acestor împărţiri nu suprimă şi conţinutul de idei care de obicei se predă la această temă, numai că el va fi altfel strucurat şi va privit prin prisma Tradiţiei Ortodoxe. Buni călăuzitori ne vor fi Sf. Ioan Damaschin, dar mai ales Sf. Maxim Mărturisitorul. Însuşi cuvântul "revelaţie" îl vom înlocui adesea cu românescul "descoperire – descoperire dumnezeiască", iar unde a fost cazul, vom folosi şi grecescul "apokálipsis" (dar bineînţeles, în sensul lui originar, şi nu în cel atribuit în prezent ).
Tot la aceste observaţii generale trebuie să menţionăm şi faptul că descoperirea dumnezeiească şi cunoaşterea omenească fac parte din acelaşi proces de întâlnire şi stabilire a comuniunii noastre cu Dumnezeu, numai că prima porneşte de la Dumnezeu şi vine spre om, iar a doua reprezintă efortul şi îndreptarea omului spre Dumnezeu. Deci e vorba de deschiderea persoanelor una spre alta, a iubirii lor. De aceea este absolut normal ca, ceea ce vom numi noi căi ale descoperirii dumnezeieşti să fie în acelaşi timp şi căi ale cunoaşterii lui Dumnezeu de către om. Şi una şi alta presupun şi implică un efort şi o curăţie duhovnicească a omului, precum şi răspunsul afirmativ la chemarea sau, putem spune chiar, provocarea lui Dumnezeu. Totuşi, din cauza că Revelaţia şi Teognosia (cunoaşterea lui Dumnezeu) sunt capitole destul de vaste, le vom dezvolta pe rând, în capitole separate. Trebuie însă ca tot timpul să ţinem cont de lăgătura dintre ele.