Conform ultimului sondaj, în mai puţin de jumătate de an, încrederea în Biserică a scăzut de la 78% la 74%. Nu prea cred în sondaje şi-mi dau seama că atunci când este adresată o astfel de întrebare, prin noţiunea de „Biserică” lumea înţelege în special clerul: mitropolitul, episcopii, preoţii şi călugării; căci dacă cei intervievaţi (dar şi cei care adresează întrebarea) s-ar considera şi ei membri deplini ai Bisericii, o astfel de întrebare nici nu ar avea sens. Prin urmare, putem spune că încrederea în mitropolit, în episcopi şi în preoţi a scăzut cu 4% în doar câteva luni şi, dacă sincer, mi se pare foarte puţin, în comparaţie cu bâlbâiala de care dau dovadă aceştia în faţa provocărilor de tot felul. Continuare »
LITURGICĂ ŞI MISIOLOGIE ORTODOXĂ
“Preoţia sacramentală” vs “preoţia universală”
Întrebare: Părinte Petru, am citit pe un blog baptist precum că Biblia n-ar vorbi despre vreo „preoţie sacramentală”, iar ortodocşii greşesc prin faptul că îşi pun încrederea în puterea preoţilor de a ierta păcatele, permiţându-şi chiar să greşească fără măsură. Ce ne puteţi spune despre asta?
Răspuns: Sunt două întrebări diferite şi foarte vaste, iar pentru a răspunde la ele, trebuie să lămurim în primul rând termenii biblici, după care să dăm câteva explicaţii sumare. Iată ce termeni foloseşte Sfânta Scriptură:
Formare misionară la tema: “Diferenţa dintre idol şi icoană din perspectivă biblică”
În data de 26 mai 2011, în incinta Academiei de Teologie Ortodoxă din Chişinău, am participat la un nou seminar de pregătire a misionarilor ortodocşi, la care au venit în jur de 30 de doritori, printre care şi câţiva preoţi. Titlul seminarului a fost „Diferenţa dintre idol şi icoană din perspectivă biblică”.
În calitate de co-prezentatori ai temei au fost invitaţi prot. Iulian Raţă şi dl Mihai Constandache. Prezentarea s-a axat pe studiul meu despre idol şi icoană, la care părintele Iulian şi dl Costandache au venit cu mai multe completări de ordin teoretic şi practic.
În a doua parte a seminarului s-au adresat mai multe întrebări despre sensul icoanei, exagerările care se fac în legătură cu cinstirea acestora, precum şi modalitatea de a-i face pe eterodocşi să înţeleagă sensul şi valoarea icoanei ortodoxe.
La final toţi cei prezenţi au primit câte o copie a studiului despre idol şi icoană, iar organizatorii şi-au arătat disponibilitatea de a organiza şi în continuare astfel de întâlniri, în special la tema combaterii sectei „Martorilor lui Iehova”.
Legea Cultelor între profesionalism, politică, interese şi emoţii
În 2007 Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o nouă „Lege a Cultelor şi părţilor lor componente”, care iată, generează tot mai multe discuţii şi chiar proteste.
Astăzi, 25 mai, după întâlnirea dintre ierarhii Bisericii Ortodoxe din Moldova cu prim-ministrul Vlad Filat, mitropolitul Vladimir a declarat că Sinodul a cerut Guvernului să demareze procesul de revizuire a Legii Cultelor din 2007, ţinând cont de poziţia Bisericii Ortodoxe şi de practica altor ţări ortodoxe, făcând chiar trimitere la România, care din 2006 are şi ea o nouă Lege a Cultelor avizată de UE.
Şi pentru a nu repeta greşelile anterioare, ar fi bine ca măcar acum să se poarte discuţii largi şi transparente pe marginea acestei Legi, iar Mitropolia să delegheze oameni competenţi şi avizaţi, care să exprime coerent şi profesionist o poziţie realistă vizavi de regimul cultelor în Republica Moldova şi poziţia specială pe care o doreşte şi o merită Biserica Ortodoxă în raport cu celelate confesiuni şi religii înregistrate sau în proces de înregistrare.
Propun chiar aici, pe acest blog, o discuţie pe marginea celor două variante de Lege a Cultelor: cea din Moldova şi cea din România (pentru că nu necesită cunoaşterea altor limbi), ca să luăm tot ce-i mai bun din fiecare. Bineînţeles, ar fi bine să facem cunoştinţă şi cu legile similare ale altor ţări, chiar dacă aceasta ar lua mai mult timp.
UPDATE – 07.11.2011:
Iată propunerile de modificare a Legii Cultelor propuse de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova. Prevederile sunt şi mai permisive decât erau până acum. Ce facem?
Conform propunerilor de modificare:
1. Se schimbă denumirea legii;
2. Noţiunea de "prozelitism abuziv" este diluată şi va înlesni prozelitismul sectar, islamic şi budist;
3. Fondatori ai unul cult vor putea deveni nu doar cetăţenii Republicii Moldova, ci şi posesorii permiselor de şedere temporară (adică orice străin care este legalizat în Moldova). Această prevedere mi se pare cea mai periculoasă dintre toate;
4. Studenţii şcolilor teologice sau confesionare nu au aceleaşi drepturi cu restul studenţilor din şcolile de stat sau private;
5. Unele propuneri sunt chiar bune, pt că mai aeriseşte legea de tot felul de expresii tipice ale primului autor, Vlad Cubreacov.
Adevărata faţă a islamului şi a musulmanilor. Orice creştin trebuie să ştie asta
Mai jos vă prezint 12 filmuleţe despre Islam, preluate de pe youtube. E bine să luăm aminte, pentru că musulmanii din Moldova încearcă să ne convingă că totul e OK, dar această "religie" este foarte periculoasă… mai ales pentru suflet. Nu chem la ură sau discriminare, ci la o cunoaştere obiectivă. Din păcate nu vă pot spune "vizionare plăcută", pentru că unele filmuleţe nu este deloc plăcute, dar lucrurile trebuie totuşi ştiute.
Tinerii ortodocşi din Moldova vor să facă misiune
Miercuri, 13 mai 2011, un grup de tineri şi studenţi teologi din Chişinău au organizat un atelier de lucru pe probleme de Sectologie şi Misiologie, la care au fost invitaţi următorii teologi:
- protoiereul Octavian Moşin, responsabil de misiunea cu tinerii în Mitropolia Moldovei;
- ieromonahul Petru Pruteanu, misionar şi protagonist al unor dezbateri teologice cu neoprotestanţii;
- dl Mihai Constandache, specialist în Studiul Vechiului Testament şi Istoria Bisericii.
Scrisoare de suflet: sinceritatea (a)duce la Adevăr!
Ieri am primit de la un credincios baptist o scrisoare care m-a impresionat nespus de mult. Imediat am cerut acordul persoanei respective de a o publica, cu condiţia păstrării anonimatului (mai ales că eu am luat-o ca pe o spovedanie). Redau textul integral, fără modificări; eu doar am pus diacriticile pentru a fi mai uşor citită. Îi îndemn şi pe ortodocşi şi pe baptişti să mediteze mult la cele scrise, mai ales că sunt din inimă. Voi continua discuţia cu această persoană pentru a-i prezenta Ortodoxia aşa cum, din păcate, nu a avut posibilitatea să o cunoască. Ca el însă, dar mă tem că sub nivelul lui, avem încă 4 milioane de creştini doar în Republica Moldova. Şi ca să evit capitolul întrebărilor fără răspuns, redau scrisoarea:
Cenzura Prohodului Mântuitorului în BOR şi dezvinovăţirea evreilor
Dacă până anul acesta, Prohodul lansat de Patriarhia Română era incomplet, fără 13 strofe ce făceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei în conformitate cu cel grecesc, fiind complet în ce priveşte numărul strofelor, doar că este corectat politic pentru a nu crede lumea că poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:
Despre cultul ortodox şi despre adevărata închinare
Prin intermediul unui pastor baptist am primit următoarea întrebare, care provine, probabil, de la un credincios tot baptist. Pastorul a considerat că la astfel de întrebări ar fi bine să răspundă un preot ortodox şi această atitudine este una lăudabilă, întrucât tematica ei vizează cultul ortodox, despre care ar fi corect să răspundă doar un practicant şi chiar slujitor al acestuia. Iată deci întrebarea:
Cum are loc închinarea în locaşurile cultului ortodox; se pare ca ortodocşii au mixat închinarea din Vechiul Testament (construcţia edificiului, hainele preoţesti, candela) cu Noul Testament? Care este sensul? Cum se închină un creştin în Biserica Ortodoxă?
Întrebarea este foarte complexă şi necesită un răspuns pe măsură, mai ales că despre asta s-au scris zeci de cărţi şi studii. Eu voi încerca să sistematizez nişte idei de bază (reieşind strict din întrebare), pe care le voi prezenta în câteva puncte.
DESPRE REÎNCARNARE ŞI KARMA

REÎNCARNAREA
INCOMPATIBILĂ CU CREDINȚA ORTODOXĂ
Ce cred adepții karmei și ai reîncarnării
Potrivit cu principiile religiilor orientale (mai ales hinduismul și budismul), ale ocultismului și, în general, ale «Noii Ere», după moartea trupească, sufletul intră în trupul altui om, animal și chiar plantă. Aceasta înseamnă cuvântul reîncarnare.
Noua viață va depinde, spun ei, de viețile anterioare pe care le-a trăit, care pot fi de ordinul miilor, potrivit celor spuse de adepții acestei teorii. Aceasta înseamnă cuvântul karma.
Această teorie presupune o revizuire a lui Dumnezeu, a omului și a lumii, teorie cu totul incompatibilă cu Creștinismul. Adică presupune că Dumnezeu nu este persoană, ci o „Supraconștiință impersonală". Omul nu este nici persoană, nici creația lui Dumnezeu. Scopul omului este să se stingă ca o picătură în oceanul „supraconștiinței universale". Lumea nu este creația lui Dumnezeu, ci se identifică cu Dumnezeu (un monism panteist extrem).
Acest punct de vedere despre reîncarnare nu este lege, așa cum vor să-l prezinte adepții lui, ci o convingere religioasă a lor nedovedită. Împreună cu răspândirea acestor teorii merge și mulțimea ofertelor corespunzătoare în spațiul parareligiei contemporane și al ereziilor. Este ascuns de către adepții acestei teorii faptul că este mult mai probabil (totdeauna potrivit cu convingerile lor) să se reîncarneze cineva în animal sau în existență demonică, decât în om.
Într-o carte hindusă de mare autoritate cum este „Legea lui Manu" se menționează o povestire alegorică: O broască țestoasă trăiește în adâncul mării și-și scoate capul la suprafață o dată la o sută de ani. În același timp un inel plutește la suprafața apei. „Pe cât este de nesigur să treacă capul broaștei prin inel, încă pe atâta de nesigur este să se reîncarneze o ființă după moartea ei într-un trup omenesc." Continuare »








