Highslide for Wordpress Plugin
Meniu Închide

Categorie: Liturgică şi Tipic

Despre numele de botez. Există nume “creştine” şi “necreştine”?

Întrebare: Părinte Petru, vă rog să explicaţi de ce unii preoţi din Moldova nu vor să boteze cu nume precum Mihaela, Florin, Ovidiu, Lilia ş.a.? Este adevărat că persoanele care nu primesc nume de Sfinţi nu au Înger Păzitor şi dacă au nume necreştineşti trebuie să şi le schimbe pentru a fi pomeniţi la slujbă?

Răspuns: Consider această problemă drept una foarte dureroasă pentru Biserica Ortodoxă în general, şi pentru cea din Moldova în particular, pentru că din cauza modei de a pune copiilor nume exotice, dar şi a inculturii unor preoţi, copiii ajung să sufere un anumit disconfort sau chiar o traumă psihologică atunci când li se spune că nu pot fi pomeniţi la slujbe cu un anumit nume sau că nu ar avea „înger păzitor”. Şi ca să elucidăm această problemă, voi încerca să o abordez sistematic, în câteva puncte. Totodată, menţionez că subiectul nu ţine numai de teologie, ci şi de lingvistică, istorie şi chiar de cultură generală.

Despre învăţăturile proaste ale unor preoţi şi despre cele 24 de vămi

 

Întrebare: Părinte Petru, cât de corect este obiceiul unor preoţi de a da la Spovedanie canonul de a aprinde 24 de lumânări pentru cele 24 de vămi şi ce sunt „vămile văzduhului”.

Răspuns: Întrebarea e foarte bună, numai că răspunsul meu s-ar putea să-i deranjeze pe mulţi preoţi care fie nu ştiu, fie prostesc lumea, încercând să aducă venituri bisericii sau lor înşişi prin vinderea de lumânări, Biblii la 3-4 preţuri, aprinderea de policandre sau alte chestiuni de genul acesta. Cu multă durere în suflet, sunt nevoit să vă spun să fugiţi de asemenea preoţi sau, cel puţin, să nu vă mai spovediţi la ei. Şi asta nu pentru că n-ar avea harul preoţiei (care e altceva decât harul mântuitor al fiecărui creştin), ci pentru vă pot călăuzi greşit, chiar dacă slujbele săvârşite de ei sunt valabile din punct de vedere sacramental. Niciodată nu trebuie să credem în efecte mecanice ale unor rituri bisericeşti, ci trebuie să căutăm pocăinţa profundă şi schimbarea vieţii noastre conform poruncilor lui Dumnezeu (pe care le găsim în primul rând în Sfânta Scriptură). Este o prostie să spui sau să crezi că dacă aprinzi un anumit număr de lumânări în anumite momente ale slujbei sau ale zilei, totul se va rezolva de la sine. Este absurd şi păgâneşte să credem că dacă dăm de pomană 24 de cănițe, 24 de colăcei sau 24 de alte lucruri, ne-am cumpărat sau ne-am asigurat în vreun fel mântuirea. E şi mai grav când credem că astfel de obiceiuri i-ar ajuta pe cei adormiţi, chiar dacă ei au dus un mod de viaţă necreştinesc, departe de Biserică.

Iar acum despre vămi:

Despre citirea Evangheliei la Sfânta Liturghie

Întrebare: Părinte Petru, de ce la Liturghie, în fiecare an, se citesc aceleaşi fragmente din Evanghelie, iar altele mai interesante şi poate mai importante nu se citesc niciodată? Biserica se gândeşte serios la evanghelizarea credincioşilor sau consideră citirea Bibliei doar ca un ritual?

Răspuns: Problema e foarte complexă şi nu vizează doar citirile din Evanghelie, ci şi pe cele din Apostol. E şi mai complicată problema cu lecturile din Vechiul Testament care aproape că au fost excluse din citirea liturgică (cu excepţia Postului Mare şi a marilor sărbători), dar acest subiect depăşeşte limitele întrebării. Menţionez totuşi că Psaltirea se citeşte zilnic la slujbe, cu excepţia Săptămânii Luminate, dar cea mai mare parte a Vechiului Testament nu se citeşte niciodată în Biserică, rămânând mai mult ca citire particulară a fiecăruia.

Simpozion teologic despre Botez. Referatul nostru despre Slujba Botezului şi riturile adiacente

În data de 7 iunie 2011, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu, în colaborare cu Mitropolia Ardealului, a organizat un simpozion teologic dedicat Tainei Botezului. În cadrul simpozionului au fost prezentate mai multe referate, după care au avut loc scurte dezbateri la fiecare subiect. 

Până la finele acestui an omagial, referatele vor apărea într-un volum special dedicat Botezului.

Iată temele referatelor de la acest simpozion: 

Rânduiala lecturilor biblice la slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe

Una din căile unirii și ale hrănirii noastre cu Dumnezeu este citirea Sfintei Scripturi care ”este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Timotei 3, 16-17). Cuvintele Sfintei Scripturi sunt icoanele literale ale lui Iisus Hristos – Fiul lui Dumnezeu. Recomandăm cu insistență citirea programatică, regulată, zilnică, a Sfintei Scripturi, deoarece Hristos – Cuvântul lui Dumnezeu vine în noi și prin înțelegerea cuvintelor Lui rostite și împlinite în istoria mântuirii care este și istoria noastră. Căci și noi, cu cât cunoaștem și trăim mai intens întru noi înțelepciunea divină cuprinsă în Sfânta Scriptură, cu cât facem mai vii și lucrătoare întru noi cuvintele de viață dătătoare ale lui Dumnezeu, cu atât Îl cunoaștem mai mult, cu atât ne unim mai mult cu El prin harul Duhului Său Sfânt care a insuflat-o spre mântuirea noastră, a tuturor.

Cum cred eu că trebuie să se lucreze la o nouă ediţie a Liturghierului

Un preot din Ardeal m-a întrebat: Când vom putea avea o ediţie mai bună a Liturghierului românesc? Cine şi cum ar trebui să lucreze la ea?

După cum probabil ştiţi, în 2008 am scos o carte despre Liturghie („Liturghia Ortodoxă: istorie şi actualitate”) în care am dat şi o versiune de text a Liturghiei Sf. Ioan Gură de Aur, venind cu nişte propuneri de îmbunătăţire a traducerii actuale a Liturghierului. Tot în 2008 Patriarhia Română a editat  un nou Liturghier la care eu am scris o recenzie (poate prea dură, dar justificată), în care iarăşi am semnalat mai multe greşeli de traducere şi de rânduială, venind cu unele propuneri. În 2009 am scris un amplu studiu despre Proscomidie, venind cu alte propuneri şi explicaţii. Între timp am aprofundat şi mai mult acest subiect, studiind zeci de manuscrise şi ediţii greceşti şi slavoneşti ale Liturghierelor, încât, la a doua ediţie a cărţii (aflată acum în lucru), voi renunţa la unele traduceri din prima ediţie, în schimb voi veni cu mai multe îmbunătăţiri la prima variantă, mai ales că atunci unele idei şi variante de traducere nu le-am trecut în carte şi pentru a nu părea prea revoluţionar.

Iar acum vreau să răspund la întrebarea sfinţiei voastre.

Cenzura Prohodului Mântuitorului în BOR şi dezvinovăţirea evreilor

       Dacă până anul acesta, Prohodul lansat de Patriarhia Română era incomplet, fără 13 strofe ce făceau referire la iudei, anul acesta Patriarhia a editat un alt Prohod, zic ei în conformitate cu cel grecesc, fiind complet  în ce priveşte numărul strofelor, doar că este corectat politic pentru a nu crede lumea că poporul evreu este vinovat de moartea lui Iisus. Mai jos puteti observa cum are loc cenzura textelor sfinte:

Despre Molitfele Sf. Vasile citite de unii la 1 ianuarie

Întrebare: Preacuvioase părinte, aş dori o lămurire asupra următorului extras din comunicatul Bisericii Ortodoxe Române (în baza hotărârii sinodale din 17 februarie), cu privire la săvarşirea Molitfelor Sf. Vasile cel Mare: ,,citirea Molitfelor Sfântului Vasile cel Mare în noaptea trecerii dintre ani este o practică regională (mai ales în sudul ţării) neaprobată de Sfântul Sinod, inexistentă în alte zone ale ţării şi mai ales în practica altor Biserici Ortodoxe surori.'' Este chiar aşa?

Răspuns: Da, aşa este! Practica citirii Molitfelor Sf. Vasile cel Mare în ziua de 1 ianuarie nu este una generală în Biserica Ortodoxă, ci una locală şi fără nicio justificare istorică, liturgică sau spiritual-ascetică.

Aceste rugăciuni trebuie citite într-un cadru restrâns, doar persoanelor care sunt chinuite în mod clar (evident) de duhurile necurate, şi obligatoriu precedate de Spovedanie. La citirea rugăciunilor ar putea fi admise şi rudele împreună-rugătoare, dar nu şi alţi spectatori ocazionali sau curioşi. Citirea lor pentru comunitatea largă în care, de regulă, nu este nici măcar o singură persoană demonizată de faţă, este o greşeală şi un nonsens. Pentru unii, această practică este şi o afacere…

De aceea consider că hotărârea sinodală este una foarte corectă şi potrivită, iar „argumentul” cu exorcismele citite fiecăruia la Botez, invocat de unii, nu rezistă, pentru că rânduiala şi mai ales scopul celor două tipuri de exorcisme este diferit.  

Mulţi au o percepţie magică viziavi de aceste rugăciuni (molitfe), crezând că dacă le-au fost citite, ei sunt ocrotiţi şi nimic rău nu li se va întâmpla, ceea ce bineînţeles este fals. Adevărata ocrotire de puterea celui rău vine ca urmare a unei vieţi curate, însoţite de spovedanie şi împărtăşire cât mai deasă, iar cei care nu au o relaţie vie cu Dumnezeu, pot să-şi facă zilnic Masluri şi să asiste la astfel de rugăciuni, că nu le va fi mai bine, ba chiar le poate fi mai rău.

Despre cultul ortodox şi despre adevărata închinare


Prin intermediul unui pastor baptist am primit următoarea întrebare, care provine, probabil, de la un credincios tot baptist. Pastorul a considerat că la astfel de întrebări ar fi bine să răspundă un preot ortodox şi această atitudine este una lăudabilă, întrucât tematica ei vizează cultul ortodox, despre care ar fi corect să răspundă doar un practicant şi chiar slujitor al acestuia. Iată deci întrebarea:

Cum are loc închinarea în locaşurile cultului ortodox; se pare ca ortodocşii au mixat închinarea din Vechiul Testament (construcţia edificiului, hainele preoţesti, candela) cu Noul Testament? Care este sensul? Cum se închină un creştin în Biserica Ortodoxă?

Întrebarea este foarte complexă şi necesită un răspuns pe măsură, mai ales că despre asta s-au scris zeci de cărţi şi studii. Eu voi încerca să sistematizez nişte idei de bază (reieşind strict din întrebare), pe care le voi prezenta în câteva puncte.