Recent am citit cartea lui Jaroslav Pelikan: „Credo. Ghid istoric şi teologic al crezurilor şi mărturisirilor de credinţă în tradiţia creştină”, Ed. Polirom 2010. Pe lângă multele informaţii, dintre care unele confuze şi inutile, am găsit şi câteva citate interesante. Vreau să le redau mai jos pentru a-l face pe cititor să înţeleagă că dezbaterile teologice şi diversitatea de opinie nu doar că sunt permise, ci sunt chiar necesare şi constructive. Culmea e că ele nu contrazic ideea de ascultare şi supunere în Biserică, ci chiar le umplu de sens.
Păcat că gândirea teologică modernă, în special în spaţiul românesc, este atât de constipată şi timidă, iar în consecinţă – lipsită de originalitate şi de duh. Peste tot numai şabloane şi plagieri…
Iată ce se spune în hotărârea dogmatică a Sinodului V Ecumenic (Constantinopol, 553):
„Sfinţii Părinţi au tratat ereziile şi problemele epocii lor prin dezbateri în comun, de vreme ce se stabilise că atunci când chestiunea aflată în dispută este prezentată de fiecare dintre părţi în discuţia comună, lumina adevărului alungă umbra minciunii. Adevărul nu poate fi clarificat în nici un alt mod decât dacă există dezbateri pe teme de credinţă, pentru că fiecare are nevoie de ajutorul aproapelui său”
(apud „Credo”, p. 178).
Dar apare întrebarea: cum să facem pentru a nu greşi? Iată că Sf. Grigore Teologul ne încurajează spunând:
„A greşi doar puţin nu înseamnă a nu mai fi ortodox”
(Cf. Orations 21:33, apud „Credo”, p. 56).
Iar Sfântul Grigore Palama şi Tomosul Sinodului de la Constantinopol din 1351 detaliază:
„Apărarea Ortodoxiei este una, iar mărturisirea credinţei este altceva. Într-o controversă nu este necesar ca apărătorul să vorbească cu maximă precizie a exprimării, după cum spune marele Vasile, dar într-o mărturisire se păstrează şi este necesară precizia în toate privinţele”
(apud „Credo”, p. 93).
Prin aceste trei citate nu vreau să provoc neorânduială şi să-i dau dreptul oricărui amator în a se pronunţa în probleme de credinţă, căci pentru astfel de cazuri voi găsi nu 3 citate, ci 300. Dar cei care au totuşi ceva de spus în Biserică, trebuie să o spună cu curaj şi cu smerenie, şi chiar dacă vor greşi puţin, Duhul cel Bun al lui Dumnezeu îi va povăţui la pământul dreptăţii, cum zice David în Psalmul 142. „Nu greşeşte doar cel care nu face nimic” – spune un aforism. Important e să nu dorim a ne afirma pe noi înşine, ci să dorim o căutare sinceră a lui Dumnezeu…
