Am observat un interes sporit pentru subiectul despre locul femeii în Biserică în perioada ciclului menstrual. Era şi firesc să se întâmple aceasta, din moment ce sute de episcopi şi mii de preoţi din lumea ortodoxă (inclusiv din BOR) niciodată n-au fost de acord cu interdicţia de intrare a femeilor în biserică în perioada ciclului lunar.
După cum am arătat şi în articolul precedent, o astfel de abordare poate fi considerată una „liberală” faţă de Vechiul Testament, dar, în acelaşi timp, este una tradiţională şi autentică pentru Biserica Noului Testament.
Ca de obicei, n-au lipsit nici criticile şi acuzaţiile de erezie sau, cel puţin, sminteală. Şi dacă peste acuzaţiile şi atacurile la persoană pot trece uşor, fiind vaccinat împotriva prostiei, atunci când e vorba despre erezie sau sminteală cred că trebuie să-mi argumentez poziţia, căci chiar nu vreau să semăn neînţelegere, tulburare şi sminteală în rândul clericilor sau credincioşilor. Totodată, vreau să-mi cer iertare dacă am supărat sau smintit pe cineva în cadrul acelor dezbateri virtuale, mai ales că nu am făcut-o intenţionat şi nici măcar din dorinţa de a mă apăra pe mine, ci mai degrabă din necesitatea de a pune la punct pe diferiţi amatori cărora le adresez acest răspuns…
Deci voi veni cu câteva argumente prin care-mi voi reconfirma poziţia exprimată anterior. Dacă toată lumea ar fi citit cu atenţie studiul maicii prof. dr. Vassa Larina şi textul din Constituţiile Apostolice (redat în articolul precedent), poate că nici nu era nevoie de aceste lămuriri. Acum însă, când deja s-au scris sute de comentarii la subiect, sunt nevoit să completez cu următoarele afirmații:
I. De fiecare dată când apare câte un articol care generează „brainstorming teologic”, chiar dacă el nu are nimic eretic sau smintitor în el însuşi, dintr-odată ies la iveală şi „legionarii ortodocşi” care, fără nici o cultură a dialogului, nemaivorbind de pregătirea teologică, încep să acuze şi să facă diferite comparaţii nepotrivite de genul: „cine eşti tu ca să-l contrazici pe părintele Cleopa?”. E ca şi cum ai întreba: „Cine este mai mare: Mihai Eminescu, Albert Einstein sau Alexandru Macedon?” Bineînţeles, fiecare a fost mare în domeniul său şi comparaţia lor este pur şi simplu imposibilă. Aşa se întâmplă şi în mediul bisericesc, unde practic există 3 tipuri de autorităţi, care la modul ideal ar fi bine să fie una singura, dar în realitate aceasta se întâmplă destul de rar şi de cele mai multe ori, oameni cu harisme diferite, au colaborat fructuos spre binele Bisericii, fără să se desconsidere reciproc (cf. I Corinteni, cap. 12). Este vorba despre autoritatea canonică (sinoadele şi ierarhii), autoritatea teologico-ştiinţifică şi autoritatea duhovnicească. Cum am mai spus, au existat puţine persoane în istoria Bisericii care au reuşit să se impună sub toate aceste trei aspecte (poate doar: Atanasie cel Mare, Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Grigore de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Grigore Palama şi poate alţi câţiva – dar nici aceştia nu au excelat în toate), iar părintele Cleopa, după părerea mea, nu poate fi numărat printre ei pe simplul motiv că nu a fost ierarh al Bisericii, iar din punct de vedere teologic a fost un foarte bun autodidact, dar nu mai mult. Nu este cazul să-i enumer scăpările teologice, mai ales că acestea nu-i ştirbesc cu nimic autoritatea duhovnicească şi nici şansa de a se număra printre sfinţi! Până la urmă, Biserica niciodată nu a considerat că sfinţii ar fi infailibili, ci numai Sinoadele Ecumenice ale Bisericii! De aici rezultă foarte clar că nici eu nu pretind la infailibilitate, iar dacă cineva vede în mine o autoritate, cu siguranţă este mai îndreptăţit să vadă una teologico-ştiinţifică, decât una duhovnicească, ceea ce nu înseamnă că un teolog (în sensul ştiinţific al cuvântului) este din start un om fără preocupări duhovniceşti, mai ales dacă acesta este şi monah. Şi cred că acelaşi lucru este valabil şi în cazul maicii Vassa Larina, o fecioară poliglotă şi foarte erudită, care a scris numeroase studii ştiinţifice de liturgică şi nu numai, în care nu face altceva decât să prezinte vechile izvoare, dar nu selectiv, cum o fac unii, ci exhaustiv şi studiate în paralel. De aceea am şi spus că studiul dânsei la subiectul despre „necurăţia rituală” este unul foarte bun.
Deci, revenind la subiectul despre femeile în perioada ciclului menstrual, eu ştiu foarte bine că părintele Cleopa a avut o altă părere decât cea expusă de mine. Ei şi ce? Avem noi o oficializare a părerii sfinţiei sale la nivel panortodox? Sau măcar duhovnicii români au fost cu toţii exact de aceeaşi părere? Nu! Atunci de ce să nu luăm în calcul şi celelalte autorităţi: canonică şi teologico-ştiinţifică sau chiar opiniile altor personalităţi duhovniceşti? Iată, de exemplu, patriarhul Pavle al Serbiei (citat de Vassa Larina), care fără îndoială a fost nu doar un mare ierarh al Bisericii, ci şi un bun teolog, şi un om foarte duhovnicesc, consideră că femeile post să intre în biserică în perioada ciclului menstrual şi chiar să ia anafură şi agheasmă. Ce facem în acest caz cu părintele Cleopa? Îl ignorăm sau îl anatemizăm? Bineînţeles că nu! S-ar putea ca unii începători să aibă nevoie anume de poziţia părintelui Cleopa, dar asta nu înseamnă că ea este singura şi automat devine normativă pentru toţi. Nicidecum! Şi iată de ce…
II. Unii „legionari ortodocşi” au sărit cu învinuirea că cei ce permit femeilor intrarea în biserică în perioada ciclului menstrual încalcă şi desfiinţează textul biblic de la Levitic 15, care vorbeşte foarte clar despre interdicţiile în cazul lor. Împotriva acestei acuzaţii, bazate pe un singur text biblic, eu vin cu alte 5 împotrivă.
1. Sinodul Apostolic a anulat prescripţiile levitice, stabilind ca creştinii să se ferească doar de idoli, de desfrânare, să nu mănânce animale sugrumate şi să nu bea sânge (Fapte 15:20, 29). Dacă Vechiul Testament a rămas în vigoare în toate aspectele lui, atunci „legionarii ortodocşi” ar trebui nu numai să se taie împrejur, ci conform aceleeaşi cărţi a Leviticului (cap. 11) să nu mănânce carne de porc sau de iepure, iar Paştile şi alte sărbători să le sărbătorească ca evreii.
2. Atunci când o femeie cu scurgere de sânge s-a atins de Hristos, Domnul nu a certat-o (aşa cum s-ar fi cuvenit după cartea Levitic, 15), ci i-a lăudat credinţa (vezi Matei 9:20-22). Poate cineva să se considere un mai bun împlinitor al Legii decât Însuşi Dătătorul Legii?
3. În alt loc din Evanghelie (Matei 15:17-20) Mântuitorul arată foarte clar că nu cele exterioare spurcă pe om, ci cele ce ies din inimă: gândurile rele, uciderile, adulterele, desfrânările, furtul, mărturiile mincinoase, hulele etc. – acestea sunt cele care spurcă pe om. Deci nici menstruaţia nu spurcă femeia, căci altfel Hristos n-ar fi lăudat femeia respectivă care s-a atins de El şi s-a vindecat.
4. În Epistola către Evrei (cap. 7-10) Sf. Ap. Pavel arată caracterul simbolic şi alegoric ale multor prescripţii levitice, în special cele legate de Templu şi Jertfe. Tot aşa, mai mulţi părinţi şi scriitori bisericeşti în epoca primară a Bisericii au înţeles prescripţiile despre „necurăţia rituală” ca o alegorie la necurăţia păcatelor.
5. Multe din prescripţiile Legii Vechi, cum sunt de exemplu cele despre lepră (expuse la Levitic 14, imediat înaintea prescripţiilor despre menstruaţie), nu au avut nici o valoare teologică, ci una strict igienică şi cultural-civilizaţională. Poporul evreu trebuia să crească şi să se înmulţească, ca să facă faţă nu doar atacurilor armate, ci şi civilizaţiei celorlalte popoare din jur, cu care deseori intrau în contact şi erau tentaţi să-şi lase şi credinţa de dragul civilizaţiei lor. Tocmai de aceea, spre mirarea tuturor, Moise porunceşte evreilor să poarte o lopată cu ei, ca atunci când îşi vor realiza necesităţile fiziologice, să-şi îngroape fecalele (Deuteronom 23:13), pentru că acestea puteau fi focar de infecţie. Dar n-am văzut pe nici un "împlinitor al Bibliei" să umble cu lopata după el. Numai să nu spuneţi că regula nu mai este actuală, căci exact acest lucru îl spuneam eu şi despre prescripţiile privind menstruaţia, în contextul în care, toată lumea civilizată poartă chiloţi (ceea ce nu se întâmpla nici măcar la început sec. XX), iar mai nou, s-au inventat şi absorbantele pentru femei.
III. Un alt argument al „legionarilor” îl reprezintă Canoanele Sf. Dionisie şi Timotei ai Alexandriei. Trecând peste faptul că nu oricui îi este dat să înţeleagă şi să tâlcuiască Canoanele, vreau să amintesc că împotriva acestor prescripţii canonice există şi altele, contrarii lor:
1. Aşa cum scrie şi în studiul maicii Vassa Larina, este vorba de Didascalia (Antiohia, sec. III), „Constituţiile Apostolice” (Antiohia, sec. IV – care conţin nu doar capitolul despre „necurăţiile rituale”, ci şi cele 85 de „Canoane Apostolice”), precum şi de învăţăturile Sf. Grigore Dialogul, papă al Romei. Deosebit de relevant este şi Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare, care compară scurgerile femeilor şi bărbaţilor cu curgerea nasului sau scuipatul; şi tot Sf. Atanasie precizează că aceste scurgeri fireşti nu sunt păcat sau necurăţie, iar cei ce afirmă aceasta, mai degrabă ei sunt "necuraţi la minte". Deci, toate aceste izvoare contrazic părerile Sf. Dionisie şi Timotei. Iar noi, dacă nu ne putem lămuri în această contradicţie, atunci, cel puţin, să ştim că problema „necurăţiei rituale” nu a avut o abordare unilaterală, ci chiar Sfinţii Părinţi au avut păreri diferite în această privinţă.
2. S-a mai invocat şi Canonul 28 al Sf. Ioan Postitorul în legătură cu care vreau de asemenea să fac unele precizări. În primul rând, aceste Canoane nu aparţin Sf. Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (sec. VI), ci ierodiaconului Ioan Postitorul din Constantinopol (sec. IX). Orice profesor serios de Drept Canonic vă va confirma acest lucru, dar şi faptul că, după Sinodul VII Ecumenic, disciplina canonică a Bisericii a fost puternic influenţată de anumite curente monahale exagerate şi de o revenire la unele prescripţii levitice, care după acelea au fost aplicate selectiv. De exemplu, din aceeaşi perioadă avem Canonul 38 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (†828), care spune următoarele: „De va naşte femeia şi pruncul este în primejdie de moarte, după trei sau cinci zile să se boteze acel prunc, dar se cuvine ca altă femeie botezată şi curata sa-l alăpteze; iar mama lui nici să nu intre în dormitorul unde este pruncul şi în general nici să nu se atingă de el, până ce nu se va curaţi deplin după 40 de zile şi nu va primi de la preot rugăciunea.” Nu se ştie în ce măsură acest Canon a fost respectat vreodată, dar este clar că în majoritatea cazurilor, creştinii de atunci pur şi simplu nu aveau case atât de spaţioase ca să-şi permită să aibă dormitor special pentru copil în care mama să nu poată intra, nemaivorbind de dificultatea de a găsi şi, probabil şi de a plăti, o doică. Nu mai spun de faptul că autorul acestui Canon n-avea nici habar de fiziologia femeii şi că ea putea pierde laptele pentru totdeauna, ca urmare a unei astfel de interdicţii. De aceea, pe bună dreptate, unii consideră această prevedere a Sf. Nichifor drept una misogină şi inumană. Canoanele anterioare, 2 al Sf. Dionisie al Alexandriei (†264) şi 7 al Sf. Timotei al Alexandriei (†385), vorbesc doar despre oprirea de la împărtăşire a femeilor în perioada necurăţiei lunare (similară cu cea post-natală), nu şi despre neatingerea lor de altcineva. Aici însă totul s-a dus la extrem, iar în perioada imediat următoare, în Molitfelnic apar rugăciuni care vorbesc despre necurăţia femeii ce a născut – texte care în Molitfelnicul pre-iconoclast (Barberini 336 gr.) nu se întâlnesc.
3. Observăm că în Canoanele lui Dionisie şi Timotei nu sunt prevăzute epitimii pentru femeile care „încalcă regula” în această perioadă, pe când Ioan Postitorul le opreşte pentru 40 de zile de la împărtăşire dacă numai au îndrăznit să se atingă de cele sfinte. Mai mult decât atât, acelaşi Ioan Postitorul practic "falsifică" vechile Canoane, căci Sf. Dionisie nici nu aminteşte despre termenul zilelor de necurăţie, iar Timotei al Alexandriei spune „Nu se cuvine a se apropia de Taine până ce se va curăţi”. Însă Ioan Postitorul spune: „Canonul al 2-lea al Sfântului Dionisie şi al 7-lea al lui Timotei poruncesc ca femeile care sunt în curăţirea(!) lunară să nu se atingă de nimic din cele Sfinte până la a şaptea zi. Şi Legea Veche porunceşte aceasta…” – deci automat termenul de şapte zile devine obligatoriu chiar şi pentru femeile cu 2-3 zile de menstruaţie. Şi dacă Dionisie şi Timotei interzic în special împărtăşirea cu Sfintele Taine, la Ioan Postitorul regula s-a extins şi asupra atingerii de cele sfinte. Și tot el, deja face trimitere şi la Vechiul Testament, deşi Părinţii anteriori nu făceau trimiteri la cartea Levitic.
4. Însumând toate acestea, ne dăm seama că disciplina canonică a Bisericii nu este doar complexă, ci şi foarte variată. Tocmai de aceea, în anumite Biserici Ortodoxe Locale, femeilor în perioada menstruaţiei li se permite nu doar să intre în biserică şi să ia anafură şi agheasmă, ci chiar să se împărtăşească. În această privinţă eu am mers pe o cale de mijloc. Iar dacă vreun episcop sau preot permite femeilor să se împărtăşească în timpul ciclului (şi cunosc mulţi care merg pe această linie, inclusiv în BOR), consider că aceştia au suficiente argumente teologice şi explicaţii fiziologice pentru a proceda astfel. Eu însă, urmând duhovnicilor mei, am încă anumite rezerve în acest sens şi permit împărtăşirea doar în cazul hemoragiilor patologice, nu şi a menstruaţiilor obişnuite.
* * *
Sper că după aceste explicaţii suplimentare spiritele se vor mai potoli, iar doritorii de a continua o discuţie constructivă şi civilizată pot să conteze pe deschiderea mea în acest sens. De asemenea, sper ca ierarhii să aducă această problemă şi în Sfântul Sinod, pentru a înzestra argumentele noastre teologico-științifice şi cu o autoritate canonică incontestabilă. Iar părinţii cu autoritate duhovnicească să se roage pentru noi ca Domnul să ne ferească de greşeli şi să ne îndrume cum să scăpăm de patimi…
Aceste precizări au fost făcute ca urmare a unor comentarii pe facebook la articolul: http://www.teologie.net/2014/01/11/necuratie-femeie-menstruatie/
Dumnezeu să ne miluiască, Părinte!
Am şi eu o rugăminte mare!
Să înlocuiţi, dacă vreţi, termenul de “legionari ortodocşi”. Mi se pare cel puţin echivoc. De la legiunile romane la legiunile de îngeri sau la Legiunea demonilor, de la legiunile lui Avram Iancu la Mişcarea Legionară, sunt mult prea multe feluri de “legionari” pentru ca termenul să poată avea o conotaţie unitară şi mai ales exclusiv negativă.
Pentru sensul în cauză eu folosesc expresia “jendarii Ortodoxiei”. Adică cei care se fac pe ei înşişi apărători ai Bisericii şi Credinţei lui Hristos, dar această apărare se mărgineşte la o violenţă oarbă împotriva celor din Biserica şi Credinţa lui Hristos care nu se încadrează viziunii “jendarilor”. Ceea ce este similar cu rosturile jendarilor vechi şi noi.
Mulţumesc pentru SUGESTIE.
Sincer, cred ca ar trebui sa faceti un articol detaliat si despre problema “fanilor” ortodocsi, in special cei romani. E frustrant cand incerci sa le explici unora niste chestii dar te lovesti tot timpul de “parintele Cleopa a spus”, “parintele Arsenie Boca a spus” s.a.m.d.
Cand Danion Vasile a vorbit despre calendar (si tot ce a spus a fost corect teologic), atata i-a trebuit sa zica despre parintele Cleopa ca a gresit. I-a sarit toata blogosfera ortodoxa in cap, i s-a reprosat ca da in stalpii Ortodoxiei romanesti si alte aberatii de genul acesta. Pentru mine a fost o perioada in care am fost socat in permanenta atunci.
Eu zic ca trebuie lamurita problema cat mai urgent, pentru ca oamenii iau cartile “Ne vorbeste parintele Cleopa” sau altele drept autoritate teologica incontestabila si oricate argumente ai aduce impotriva, “dom’le, daca parintele Cleopa asa a spus, inseamna ca asa trebuie sa face”.
Ar fi buna discutia pe tema asta chiar pe forum.
Eu cred ca cele 2 articole ale sfintiei voastre la acest subiect sunt mai mult decat clare si au lamurit o problema care, in teologia romaneasca, demult plutea in aer.
Speram ca si sinodalii BOR vor fi atenti la aceste explicatii si vor veni cu o hotarare oficiala care sa inchida gura celor care inca nu s-au desprins de Vechiul Testament.
Apropo, in 17 ani de preotie nu de putine ori am permis femeilor sa se impartaseasca la Craciun si Pasti, chiar daca era in perioada ciclului. In rest, incarcam si eu sa ma tin de “calea imparateasca”.
Pr. George, eu cred că există suficiente argumente canonice ca ideile exprimate în articol să fie aplicată de îndată, fără alte hotărâri sinodale oficiale. Sinodalii noştri niciodată nu clarifică o treabă, ci numai o încurcă şi mai tare.
am si eu o intrebare , dar femeia sau barbatul care au facut sambata seara ,” trebusoara aia ” au voie duminica sa intre in biserica?
Să intre în biserică clar că au voie şi chiar n-ar trebui să lipsească, dar se recomandă să nu se împărtăşească. Aici mă refer la soţii căsătoriţi, căci amanţii şi concubinii nici n-ar trebui să pretindă împărtăşanie.
“Să intre în biserică clar că au voie şi chiar n-ar trebui să lipsească, dar se recomandă să nu se împărtăşească. Aici mă refer la soţii căsătoriţi, căci amanţii şi concubinii nici n-ar trebui să pretindă împărtăşanie”
O gandire de comunist si de spagar. Ar trebui sa va fie rusine sa rostiti numele Domnului !
Puteţi să spuneţi ce v-a făcut să faceţi această afirmaţi cu privire la mine? Cu ce anume nu sunteţi de acord?
Care sunt argumentele ramanerii departe de Impartasanie in perioada menstruatiei?Acest lucru nu l-ati lamurit inca desi unele dintre canoanele amintite si chiar textul din Constitutiile Apostolice referitor la aceasta problema nu impiedica femeia sa se apropie de Impartasanie
Argumente temeinice nu sunt.
Eu pur şi simplu am urmat calea duhovnicului meu şi m-am gândit că şi aşa mulţi se vor tulbura, că ai mintea îngustă, şi e mai bine să rămân pe o cale de mijloc.
Dar, cum am spus, dacă vreun duhovnic permite femeilor să se împărtăşească chiar şi în perioada ciclului, nu greşeşte!
Mi se pare logic interdicția de împărtășanie cu Sfintele Daruri în perioada menstruală pentru că femeie sîngerează în mod fiziologic, așa cum a făcut-o Dumnezeu, deci pierde sînge programat și în această situație conștient să te împărtăși cu Preascumpul Sînge al Mîntuitorului…e ceva putred în această insistență. Mai ales că pe fonul ciclic de schimbări hormonale în periada pre- și menstruală o spovedanie profundă este anevoiasă. Alta e situația cu patologiile cînd venim la Hristos în nădejdea vindecării.
Care sunt atunci – argumentele pentru care doi soti – aflati in taina cununiei- nu au voie sa se impartaseasca a doua zi dupa o impreunare trupeasca? Unde este firescul acestui lucru? Cum hotaram noi sa nu ne impartasim cu Trupul Mantuitorului pentru ca poate am procreat un prunc cu o zi inainte? Cat despre rugaciunea de “readucere a ” a femeii in biserica dupa ce a nascut – eu una m-am mahnit si tulburat profund! Nu regasesc nimic logic si de la Hristos acolo. Iar ceea ce simpte o mama(femeie) dupa ce naste si relatia ei cu Dumnezeu – nu o poate intelege niciun tata sau barbat si poate putini duhovnici!
Conform textului de la I Corinteni 7:5, abţinerea de la relaţiile conjugale reprezintă şi ea o formă de post, care merge în paralel cu postul alimentar şi duhovnicesc. Şi întrucât, înainte de împărtăşire, se cere post, abţinerea conjugală se subînţelege.
Dar postul alimentar este canonic – obligatoriu si pentru mireni si pentru preoti?
Tot ce este valabil pentru preoţi, este valabil şi pentru laici. Pregătirea pentru împărtăşire este practic aceeaşi.
Va intreb acest lucru pentru ca stiu manastiri intregi care se impartasesc de 4 ori pe saptamana iar practica impartasirii in duminic nu este impiedicata de faptul ca sambata nu postesc. iar aceasta randuiala este aplicata si multor mireni – .
Postul nu înseamnă numai schimbarea bucatelor, ci şi ajunare de mai multe ore înainte de împărtăşire. Deci, dacă în mănăstiri nimeni nu mai mănâncă după cină (aprox. orele 18:00-19:00) până a doua zi după Liturghie şi chiar mirenii nu mănâncă după orele 24:00, de ce am avea o atitudine atât de liberală faţă de relaţiile trupeşti? Deci e o formă de ajunare, nu că ar spurca pe cineva.
Ca să nu mai zic că majoritatea familiilor recurg la anumite metode de contracepţie, lucru care, chiar dacă are o anumită îngăduinţă din partea duhovnicului, cred că n-ar trebui să se întâmple cel puţin înaintea împărtăşirii.
Desi apreciez foarte mult punctul dvs d vedere in aceste doua articole -si nu numai- nu sunt de acord cu aceasta parere despre postul trupesc. Ok pana in ora 24.
Nu sunteţi de acord pt că nu-l puteţi ţine sau că eu n-am reuşit să vă conving că-i important, ca pregătire pentru împărtăşire.
Iertati Parinte dar asa ne indreptam cu pasi repezi spre ecumenism.Daca este asa cum spuneti sfintia voastra nu mai conteaza nimic din ce au spus marii duhovnici ai Romaniei,si putem cauta numai cai ocolitoare care ne plac noua.inca odata iertati.
1. După părerea Dvs Sf. Atanasie cel Mare, Grigore cel Mare ş.a. au fost ecumenişti? Sau sunt cumva “duhovnicii români” mai mari ca ei?
2. Pe duhovnici trebuie să-i ascultăm în ce priveşte lupta cu patimile, dar nu înseamnă că un duhovnic e pricepe la toate sau reprezintă o autoritate în toate.
Într-adevăr, din punct de vedere medical cât şi duhovnicesc, perioada “aceea” reprezintă o curăţire fizică a femeii, şi nu o necurăţie spirituală. Toate aceste dispute vin din neînţelegerea fiziologiei femeii. În acea perioadă organismul ei se curăţă de pătuţul care ar fi trebuit să fie pentru un eventual prunc ce ar fi fost conceput in perioada de 14-21 de zile premergătoare aşa-zisei curăţiri. Asta reprezintă de fapt acea sângerare “necurată”. Unii părinţi contemporani opresc totuşi în primele trei-patru zile de la cele Sfinte doar pentru a evita o eventuală sminteală a credincioşilor lor.
una peste alta, ati facut un ghiveci placut mirositor, din tampoane , anafora, aghiasma si sfanta impartasanie.
ptr cei care inca mai au ceva frica de Dumnezeu, trebuie sa stie ca femeia cu scurgere de sange, care s-a atins de Mantuitorul nu se incadreaza nicicum in tema discutiei. Aceasta era bolnava de fibrom, iar prin atingerea de haina Mantuitorului este scoasa in evidenta credinta ei si necidecum, necuratia sau scurgerea.
In alta ordine de idei, nici un crestin din Biserica ordodoxa nu are voie sa mearga la Biserica fara a fi “primenit”, adica spalat si curat cel putin trupeste.
Daca femeia, in timpul menstruatiei, elimina un sange stricat, lasand locul altuia curat, cum poate sa fie numita ea curata ? Este ca si cum ti-ai face nevoile in pantaloni in timpul slujbei sau ai trage vanturi.
Trebuie subliniat faptul, ca aceasta interdictie data de canoanele Bisericii, este bazata pe virtutea de care cuviosiile si fratiile voastre ati cam uitat, anume : EVLAVIA.
Aceasta Evlavie, care tine constiita treaza, te va determina, ca pe femeia din Evanghelie, sa vii cu credinta si frica duhovniceasca la intalnirea cu Hristos, si nicidecum, dupa o noapte de amor, sau dupa ce ai avut vreo forma de scurgere nocturna. Astfel, vindecarea noastra sufleteasca, ramane departe, iar impartasania primita in astfel de situatii, ne este spre osanda sau cel putin sterila.
Daca dracul mandriei si al incapatanarii, al prostiei si al obrazniciei, chinuie anumite femei din Biserica sa se impartaseasca tocmai in timpul ciclului, cu adevarat se implineste cuvantul acela : Poporul acesta ma lauda doar cu buzele, dar cu inima este departe de Mine .”
Bine ca stim sa folosim calendarul, ptr a evita sarcina, iar cand e vorba de cele sfinte, venim cu tavalugul si profanam Tainele, dupa bunul nostru plac.
Pt cei care mai aveti constiinta duhovnicesca, incercati sa nu-L ispititi pe Dumnezeu, ca nu cumva sa ne dea vreo varza la fund si sa nu ne mai foloseasca apoi nici mama impartasaniei .
vorba lui Arghezi
” E parca un facut ca nimanui sa nu-i miroasa murdaria lui, pe cand , pe vrute, pe nevrute, parfumul altuia ii pute .”
Dle “legionar apostat” (cu email fictiv)!
1. Ghiveciul pe care-l aveţi dvs în cap este mult mai mare. Asta se vedem din faptul că n-aţi înţeles nimic de ce s-a scris. Despre “nopţile de amor” eu nici n-am pomenit şi nici n-am zis că cineva se poate împărtăşi în starea asta.
2. Mai multe scrieri patristice fac legătură între femeia cu scurgere de sânge din Evanghelie şi menstruaţia femeilor. Iar dacă dvs nu vedeţi această legătură şi vreţi să fiţi împotriva tâlcuirilor patristice, nu aveţi decât să o faceţi.
3. Nu ştiu cine a uitat de EVLAVIE, dar după cum vorbeşti matale cu un preot, se pare că nici nu ştii ce înseamnă asta. Şi-apoi, n-am ştiu că există canoane care să impună “evlavie”. Vi se pare normală treabă asta? Puteţi da şi alte exemple?
DOAMNE AJUTA SI SANATATE TUTUROR.
NU SANT UN OM CITIT INTR-U ALE TEOLOGIEI, DAR AM CITIT CU ATENTIE CELE SCRISE DE PARINTELE, INTREBARILE SI RASPUNSURILE. AM RAMAS BLOCAT. SE PUN NISTE INTREBARI STUPIDE. FEMEIA CAND A LASATO DUMNEZEU PE PEMANT A LASATO CU CICLU. ESTE DE LA DUMNEZEU. CA SE ZICE CA IN ACEEA PERIOADA NU ESTE CURATA ESTE ALT CEVA. DAR VOI SANTE-TI CURATI? CINE VA DA DREPTIL SA-L JUDECATI PE SFINTIIA SA? CINE VA DA DREPTUL SA-L JUDECATI PE PARINTELE CLEOPA? CINE SANTE-TI VOI SA JUDECATI ROBUL ALTUIA. JUDECATIVA INTAI PE VOI INSIVA, SI VEDE-TI SANTETI VREDNICI MACAR SA RIDICATI OCHII SPRE CER? SA CERE-TI DOMNULUI SI IMPARATULUI NOSTRU IERTARE? ASA A ZIS SI DOMNUL ISUS PE CRUCE IARTAI DOAMNE CA NU STIU CE FAC.VOI STITI CE FACE-TI? CRED CA NU.NU JUDECA ,CA SA NU FII JUDECAT. LASA-TI CA ARE CINE SA JUDECE.ROLUL NOSTRU PE PAMANT ESTE SA NU PACATUIM, ESTE UN ROL TRECATOR, CA APOI SA VINA CEALALTA PARTE A VIETII NOASTRE. DEPINDE"CUM VA ASTERNETI ASA VETI DORMI". DECI FRATI INTRU DOMNUL CITITI MAI MULT, RUGATIVA MAI MULT CA NU SE STIE CEASUL CAND VA VENI FURUL.
DOAMNE AJUTA. SI I-MI CER IERTARE DACA AM JIGNIT PE CINEVA
Sunt femei ce sunt botezate cu duhul Sfant , trupul lor e purtator de Duh Sfant , Biserica va fi rapita si vor fi atunci femei la menstruatie , ce va fi nu vor fi rapite
Problema aceasta ca si multe altele este una dureroasa pentru biserica pentru ca sa gresit interpretarea unor canoane si sau inradacinat punerea eronata a lor in practica. Articolul parintelui este unul foarte clar si care lamureste foarte documentat subiectul. Problema e alta si anume faptul ca ne place mai mult sa dormim acasa fiindune constiinta acoperita de anumite “randuieli bisericesti”, decat sa stam in biserica la rugaciune.
Imi puteti spune atunci din punct de vedere duhovnidesc, de ce Dumnezeu a ingaduit aceasta perioada la partea femeiasca??? Ce ar insemna din punct de vedere duhovnicesc?
Dar care-i sensul duhovnicesc al mucilor, salivei sau excrementelor? Chiar Sf. Părinţi spun că e acelaşi lucru între acestea şi menstruaţie…
o alta intrebare: cand are dreptul duhovnicul de ati refuza rugaciunea de iertare? (mai ales atunci cand nu ai pacate grave,opritoare de la sfanta impartasanie, cand duci o viata in curatire;)
Părinte, v-am urmărit în mai multe intervenții și sunt, în general, de acord cu abordarea dvs. M-a dezamăgit puțin, însă, felul în care acum puneți punct discuției cu comentatoarea AmaliaD, referitoare la postul trupesc înainte de împărtășire. Spuneți:
„Nu sunteţi de acord pt că nu-l puteţi ţine sau că eu n-am reuşit să vă conving că-i important, ca pregătire pentru împărtăşire. ”
Ea v-a pus o problemă teologică foarte frumoasă: „poate cu o seară înainte am conceput un copil, de ce să nu mă pot împărtăși”. Dvs i-ați răspuns cam brutal. Nu știți dvs ce poate ține sau nu Amalia. Nu asta era discuția.
În fine. Eu nu spun că relațiile trupești sunt recomandat în seara de dinainte de a merge la împărtășanie. Nu sunt recomandate, pentru că serile de sâmbătă ar trebui să le petrecem în reculegere spirituală, cu gândul la evanghelia de a doua zi, la canonul de pocăință etc. Nu mai e timpul nostru, deja intrăm în timpul liturgic.
Dar nu pentru că relațiile între soți ar fi necurate (ca să-i împiedice la primirea împărtășaniei a doua zi) sau că ar încălca postul. Cred că asta vă întreba AmaliaD.
Părinte, îmi cer iertare dacă am smintit sau supărat pe cineva.
Doamna AmElia nu a propus nici o discuţie şi nici sfat nu a cerut, ci doar a spus că nu-i de acord, fără să aducă nici un argument. Şi eu, ca un om raţional ce sunt, i-am cerut argumentul, ca măcar să ştiu dacă e subiectiv sau obiectiv. Asta-i totul…
Da….. “sfintii s-au combatut….o nimica toata….si ce daca s-au combatut, si ei au fost oameni,au gresit si ei,si ce daca au gresit….este nevoie de un sinod panortodox pentru a accepta si impartasirea femeilor cand sunt in perioada lor,trebuie accept prin sfanta si dumnezeiasca iconomie tainele catolicilor,pentru o mai buna apropiere si pentru a ne unii cu fratii nostri crestini de celelalte confesiuni si pentru a devenii una cum spune in evanghelie,trebuie sa cedam si noi ceva nu trebuie sa fim extremisti,fanatici,cu ochelari de cal,legionari,sectari,lipsiti de cultura,lipsiti de iubire.Canoanele sunt invechite,deoarece au fost niste hotarari luate pentru probleme de atunci,acum Biserica trebuie sa se actualizeze lumii”.
Dacă sincer, eu n-am înţeles, aţi scris serios sau ironic?
Cu unele afirmaţii sunt de acord, dar cu altele nicidecum şi de aceea aş vrea să vă concretizaţi poziţia şi să fiţi un pic mai sistematic în expunere.
A fost ironic,trebuie sa marturisesc aceasta,pentru ca nu pot suporta nici sub chipul ironiei acestea.De fapt acesta este noul curent.Parintii au gresit s-au combatut acum venim noi si rezolvam problemele.Atunci nu era dragoste adevarat venim noi acum cei mai mari teologi si clarificam cu adevarata dragoste uitand ca in vremurile din urma dragostea se va raci Matei 28-12,iar pe langa aceasta nu poate exista in Biserica o alta scurgere de sange in afara scurgerii celei fara de sange a Mantuitorului Hristos.Aceasta scurgere a femeii ii aduce si trebuie sa-i aduca aminte de starea primordiala si de cadere,si ca in ea inca se mai afla firea pacatoasa.
1. Mai mult eu nu vă aprob comentariile, inclusiv din cauza ironiei, dar mai ales din cauza că publicaţi sub numele unui episcop (iar eu sunt nevoit să modific numele conform adresei de email pe care o văd).
2. Pot să vă dau o listă cu zeci şi sute de biserici în care femeile intră în timpul ciclului. Vreau să-mi arătaţi măcar o picătură de sânge cursă în urma lor…
3. Nu vă legaţi de Sfinţii Părinţi şi o faceţi pe deşteptul, din moment ce chiar între ei au existat păreri diferite. Eu nu am făcut decât să spun lumii că în Biserică au existat şi mai există abordări diferite ale acestei probleme şi, tocmai de aceea, cei care insistă pe izolarea femii în aceste perioade, ar trebui să fie mai potoliţi în formulări şi sentinţe.
Parinte,ma iertati atunci,nu a fost ironia cat a fost mai mult sub chipul umorului,eu vam prezentat parerea mea.Eu simt de unde izvorasc asa numitele contradictii: izvorasc din dorinta de a ispiti viata unor sfinti,si de a promova mai mult rahatul decat diamantul,sunt sigur ca din punctul dumneavoastra de vedere sunt doua tipuri de ecleziologie in Biserica Ortodoxa una pana in sec 3 si alta din sec 3 care sub influenta unor puternice presiuni ideologice din partea gnosticsmului crestin si mai ales a neo-platonismului,iar pana la urma ecleziologia primara a capitulat.In cel mai bun caz coexista cu o alta spiritualitate(dar si cu o alta ecleziologie).F oarte multi episcopi si preoti sustin asta nu numai in romania ci si in grecia.Ei marturisesc asemanator cu dumneavostra ca parintii s-au combatut intre ei si au contribuit la capitularea ecleiologiei primare si acest lucru a fost conceput tacut de Biserica.In concluzie teologia mistica ar fi origenista deoarece ar izvora de la evagrie,si toti sfintii pe care ii cinstim a intors ecleziologia primara,adica s-au combatut.Daca ei zic asata trebuie sa ma iau dupa ei?Pe langa aceasta sunt multi episcopi romani care din punct de vedere ecleziologic sunt eretici.Deci sa inteleg ca pentru scurgerea de sange a femeii s-a gasit rezolvarea…..minunata rezolvare sunt tampoanele,saracii cei de inainte nu au avut tampoane,noi avem si am rezolvato,maine-poimane o bagam in altar,concluzia concluziilor,sfintii s-au combatut decvi facem, ce vrem.
Cred că aţi mers mult prea departe cu concluziile, pe care în mod sigur le-aţi luat de prin cărţi, nu din cuvintele mele, căci eu nimic asemănător nu am spus.
Cat despre numele meu, am pus numele Vladicai Nicolae Velimirovici desoarece este dascalul meu si sfantul meu protector, de aceea am pus numele lui,nu este a unui episcop in viata,deci mai iertati daca va deranjat,deoarece eu in in mediile teologice pun pe sfinti inaintea mea ca ei sa creasca in launtru meu iar eu sa ma micsorez.
Aşa au apărut majoritatea apocrifelor şi scrierilor patristice false, când nişte amatori îşi puneau lucrările pe seama unor mari personalităţi pe care le considerau dascălii lor.
Unii spun asa altii altceva incat nu stii pe cine sa crezi , am ajuns sa le dau un pic de dreptate protestantilor care pentru ei singurele adevaruri revelate sunt doar textele scripturistice fara fel de fel de sinoade si traditii care mai de care. De asltfel usor usor am inceput sa cred si sa simt ca adevarata credinta reala este aceea personala intre tine si Mantuitor ori Maica Domnului. Prea multe protocoale se pun intre tine ca Om si Dumnezeu care este doar o mare iubire, dar din cauza educatiei primite de-a lungul timpului nu imi vine intotdeauna usor sa ma raportez la El ca la o Mare Iubire care toate le intelege ,care toate le iarta , care pe toti ii iubeste ci mai mult ca la un Mare Dictator rece si absurd incremenit in fel si fel de dogme.
Încă o confirmare la cele spuse de mine!
Când stareţul Efrem de la Vatoped a mers cu brâul Maicii Domnului în Rusia, la Ekaterinburg a fost întrebat:
Întrebare: Părinte, o femeie se poate închina la Brâu atunci când este necurată?
Stareţul Efrem: Dacă vă referiţi la ciclul lunar pe care îl au femeile, da, se poate închina. Din păcate, aici, în Rusia, se face o mare greşeală că femeile nu se duc să se închine la icoane şi unele nu merg nici la biserică, atunci când sunt la ciclu. Aceasta este o greşeală. De vreme ce există această sângerare firească, doar de la împărtăşanie sunt oprite, orice altceva pot să facă. De vreme ce o femeie trece printr-un fenomen obişnuit al firii ei femeieşti, asta nu înseamnă că nu mai e cinstită şi curată. Nu trebuie socotită ca necurată. Nu-i aşa?
Sursa: http://www.pemptousia.ro/2012/09/staretul-efrem-interviu-la-ekaterinburg/
Aha ..nu e de mirare arestarea sa( staretul Efrem Vatopedinul) .. mda ..Dumnezeu le ingaduie aceste “ispite” – multi le numesc cununi /…., tocmai pentru multele lor greseli … Orice ati spune voi, nu puteti infirma niste Sinoade Ecumenice ( vedeti canoanele SF DIONISIE si SF TIMOTEI al Alexandriei )
Nimeni nu le infirmă, chiar dacă nu sunt Ecumenice.
Dar nu-i corect să spunem că abordarea Sf. Dionisie şi Timotei este singura şi normativă. Au existat şi alte reguli şi practici… Deci pot exista şi astăzi!
Noi stim,ca prin Sf. Parinti, de la Sinoadele Ecumenice a lucrat Duhul Sfint,ca multi au avut viata sfinta si au facut minuni. Iar unii teologi de astazi, spun ca ce au stabilit Sf. Parinti, nu mai este valabil, si i-si dau ei cu parerea,si spun ca ne intoarcem la primii crestini. dar luam de la primii crestini, numai ce ne convine noua… am auzit la o predica, a unui parinte care da sfaturi pe net ca nu mai este posibil sa traim ca primii crestini, ci traim dupa vremurile de astazi…luam in schimb , numai deasa impartasanie asa cum faceau primii crestini. iertati!!! Daca-i bine cum fac grecii,de ce ramin manastirile si bisericile goale? cita credinta mai este in Grecia? -vorbesc de laici.
Nu ştiu de ce toţi ăştia care se laudă cu Sf. Părinţi, sunt aproape agramaţi. Ca să le poţi citi mesajul, trebuie să pui cel puţin spaţii între cuvinte. Sf. Părinţi nu erau agramaţi, de aceea şi sunt înţeleşi doar de cei care prietenesc cu cartea. Detalii aici: http://www.teologie.net/2014/02/18/cugetul-patristic/
Cunoasteti multe ,,super evlavioase” care nu pot rabda, sau tocmai cind -nu sunt curate,asa cum spune cartea vor sa se impartaseasca???
O femeie cu adevarat evlavioasa,nu indrazneste-tocmai cind nu trebuie,sa se apropie de cele sfinte. Oare din cauza asta, ca nu se impartasesc cind nu au voie,se fac atitea pacate si avorturi??? Sau mergem si noi in pas cu lumea si amestecam totul???…
Sa ne rugam fratilor,caci ZILELE RELE SUNT!
Stimată doamnă. Eu nu ştiu la cine vă referiţi şi cu ce duh o faceţi, ci, în baza Sfintelor Canoane, vreau să vă spun că regula împărtăşirii pentru un mirean este: CEL PUŢIN O DATĂ PE SĂPTĂMÂNĂ, IAR PENTRU CEI MAI SLABI, CEL PUŢIN O DATĂ LA TREI SĂPTĂMÂMI. Şi femeile care vor să ţină această rânduială şi chiar trăiesc creştineşte, se lovesc de ale pretinse reguli care le împiedică să facă asta.
Şi, după acum aţi văzut, deşi există şi părerea că femeile se pot împărtăşi în perioada cilului, eu nu le permit. Deci majoritatea femeilor din parohia în care slujesc se împărtăşesc 3 duminci din lună, participând la slujbă fără împărtăşire doar atunci când au ciclu. Asta e conform canoanelor. Iar dacă un părinte sau altul este de altă părere, îl priveşte…
Deci nu-i nici un amestec, ci revenire la normalitate. Am inventat tot felul de reguli şi obiceiuri, numai că ne ţinem mai departe de Sf. Împărtăşanie. Acum trebuie să facem efortul de a parcurge drumul invers, spre simplitatea primilor creştini…
Ultimul comentariu nu a fost sub chipul umorului si nu ati vrut sa-l primiti,se vede ca sunt foarte multe femei care nu accepta impartasania in timpul perioadei lunare….iar despre impartasanie,eu nu prea sunt de acord cu impartasania la o saptamana,se face din impartasanie o banalitate.Pentru impartasanie trebuie un anumit urcus si pregatire,mai mult decat atat,trebuie un progres in cele duhovnicesti, iar apropierea de sfintele Taine trebuie facuta cu cutremur,acest cutremur nu il dobandest decat prin asceza,numai in si prin asceza intelegi valoarea acestei Taine.Ieroteos Vlahios s-a pronuntat impotriva acestui curent de impartasire deasa.Nu putem primi impartasania ca pe ceva de la fast food.Mie imi place foarte mult parerea urmatorilor parinti care mi se pare fundamentala pentru constiinta ortodoxului…Sf Ioan Gura de Aur:„Multi cu Tainele acestea o data intru tot anul se impartasesc, iar altii de doua ori, altii de multe ori […] Asadar, care sunt noua mai primiti? Cei de o data? Cei de mai multe ori? Cei de putine ori? Nici cei ce o data, nici cei ce de multe ori, nici cei ce de putine ori, ci cei ce cu stiinta gandului curat, cei ce cu inima curata, cei ce cu viata neprihanita. Cei ce sunt in acest fel, totdeauna sa se apropie, iar cei ce nu sunt intru acest fel, nici macar o data”.
Sa-l ascultam si pe Sfantul Ioan Damaschin, care povatuieste la fel ca si Sfantul Ioan Gura de Aur: „Pe multi ii vedem primind Trupul lui Hristos fara pregatire, din obicei, iar nu asa cum se cade, dupa lege, a-L primi in Sfantul Post si in Ziua de Pasti, cu gandul si cu mintea curata. Ci se cade sa pazim Sfantul Post intru nevinovatie si sa ne curatim cugetul si asa sa ne impartasim… Drept aceea, multi primesc aceasta dumnezeiasca Jertfa o data pe an, iar unii de doua ori, iar altii de mai multe ori. Dar cuvantul nostru nu este numai catre acestia din urma, ci si catre cei ce stau in pustie, fiindca acestia o data pe an se impartasesc, iar, de multe ori, si dupa doi ani. Atunci, dar, in care chip sa se primeasca Sfanta Jertfa? Oare ca cei care o data pe an sau mai rar se impartasesc, sau ca cei ce de multe ori primesc Trupul si Sangele lui Hristos? Ci, asa sa stiti, ca aceia ce au cuget curat si dezlegare de la duhovnic, unii ca aceia de-a pururea sa se aproprie. Iar, de nu sunt asa, atunci niciodata sa nu se impartaseasca. Dar oare pentru ce? Pentru ca spre judecata lor o primesc, spre osanda, spre pedeapsa si chin. Caci cel ce va manca Painea aceasta si va bea paharul
Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi de Trupul si Sangele Domnului”.
Fiecare cu limitele lui…
Mergeţi în Grecia şi veţi vedea cum se împărtăşeşte acolo majoritatea ortodoxă. Vin pe la jumătate de Liturghie, se aşează pe scaun, se împărtăşesc, ies şi pun ţigara în gură, şi asta ei fac practic în fiecare duminică şi la fiecare sărbătoare. Clar că nu toţi, dar cei mai mulţi. De spovedit nici nu zic. Unii încă se spovedesc de 2-3 pe ani, iar alţii deloc. Deci despre cei mai mulţi dintre aceştia, fără să-i judec, pot să spun că se împărtăşesc fără pregătire. Şi chiar în cazul acesta mă tem să folosesc expresia “cu nevrednicie”, pentru că om sunt şi eu. Cred că la aceştia se referă Sf. Ioan Gură de Aur şi Ioan Damaschin când vorbesc de pregătire.
Dar în parohia în care slujesc eu este totuşi disciplină. Nu cer nimănui să postească nu ştiu câte zile fără ulei sau să citească zeci de acatiste, că asta nu fac nici eu şi nici alţi preoţi. Sunt nişte invenţii moderne… Dar încerc să-i fac pe oameni să ştie ce primesc şi să-i determin să se pregătească cum pot ei mai bine. Ţin toate posturile rânduite de Biserică, se roagă dimineaţa şi seara, citesc din Scriptură, sunt împăcaţi cu toată lumea, se feresc de păcatele mari. în ajun fac şi o pravilă mai specială (după puterea fiecăruia) etc. În astfel de cazuri ei nu au dreptul să nu se împărtăşească şi nu am dreptul să-i opresc! Asta este adevărata Tradiţie a Bisericii!
Deci nu vă grăbiţi să citaţi pe Sf. Părinţi, că ei au vorbit în nişte contexte pe care Dvs nu le ştiţi. Pe timpul acelor Sf. Părinţi nu se făcea spovedania ca acum (în special la români şi ruşi), când avem totuşi la îndemână acest “filtru” şi acest “intrument” de îndreptare. El nu trebuie folosit pentru a limita accesul oamenilor la împărtăşire, ci pentru a-i ajuta să devină cât de cât vrednici pentru a se împărtăşi.
Ce imi place mie cand se discuta acest subiect si nu se face o analogie cu scurgerea masculina. La noi, monsieur-ii este ceva normal firesc, nevinovat, doar femeile sunt spurcate si pedepsite cu oprirea de a intra in biserica; bata-le-ar vina sa le bata! Saracele fete!
HRISTOS ne-a invatat sa respectam si sa urmam DUHUL legii (iar prin analogie, duhul invataturilor bisericesti, canoanelor) si NUsa urmam LITERA ,,legii” intr-un mod orbeste..!
Da este drept ce spuneti,in special cu privire la greci,dar dupa parerea mea impartasania in fiecare saptamana,banalizeaza taina,e foarte adevarat ca nu are voie sa i tina departe preotul de Sf Impartasanie,deoarece ea este in special medicament.,dar sa nu o banalizam.Mai exista o traditie la sihastrii cu vietuire inalta,ex Muntii Rarau-Giumalau se impartaseau d Craciun-Pastii fiind mai mult in contemplare(cei cu vietuire ingereasca)vedeti pustnicii nevazuti ai athosului….ori ei erau cu mult mai vrednici decat noi de impartasanie si nu se impartaseau atat de des.Spovedania poate sa fie cat de deasa da Impartasania-o data la 40 zile.Sau cum e postul mare o data la inceput si o data la sfarsit de nu-s impedimente,dar nu in fiecare saptamana,este deja o banalizare pentru credinciosul simplu.Dar fiecare duhovnic sa faca dupa constiinta lui.