Highslide for Wordpress Plugin

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse despre săvârşirea Sfântului Maslu

 ips-casian-maslu-spital

     La recomandările Comisiei Liturgice din cadrul Consiliului Intersobornicesc al Bisericii Ortodoxe Ruse[1], Sfântul Sinod, întrunit în şedinţa sa din 25-26 decembrie 2012 (protocolul 130), a purtat discuţii cu privire la oficierea Tainei Sfântului Maslu şi a hotărât următoarele:

 1.    A se aproba „Slujba pe scurt a Sfântului Maslu”[2], care va fi săvârşită de unul sau mai mulţi preoţi asupra bolnavilor internaţi în spitale sau asupra celor care sunt grav bolnavi acasă. Această slujba prescurtată va fi tipărită centralizat, apoi va fi răspândită şi folosită în cazurile când starea bolnavului sau condiţiile de săvârşire a slujbei nu permit săvârşirea rânduielii integrale.

2.     În cazul săvârşirii „Sfântului Maslu de obşte”, care se oficiază de regulă în Postul Mare[3], cu participarea mai multor preoţi, să se revină la vechea practică a Bisericii de a citi întreaga rânduiala a slujbei (7 Apostole, 7 Evanghelii, 7 Rugăciuni) şi abia la sfârşit să se facă o singură ungere cu ulei sfinţit. Rânduiala cu şapte ungeri se va săvârşi doar în cazul slujirii integrale a Slujbei Maslului pentru un bolnav.

3.     Episcopii şi preoţii să explice credincioşilor că în lipsa unei boli serioase (!), se recomandă ca „Maslul de obşte” să fie săvârşit o singură dată pe an (!), iar săvârşirea mai deasă a „Maslului de obşte” asupra aceloraşi persoane denotă neînţelegerea sensului acestuia în defavoarea altor Taine ale Bisericii. 

     Nu vreau să fac careva comparaţii între două Biserici Ortodoxe surori, dar presupun că o astfel de hotărâre (în special punctul 3) este de mult aşteptată şi de la Sinodul Bisericii Ortodoxe Române, mai ales că acesta a declarat anul 2012:  „An omagial al Sfântului Maslu”, dar pe lângă cele câteva referate aproape clonate şi extrem de multe Masluri săvârşite prin toate bisericile din România şi din diaspora, nu s-a observat nici o tendinţă de îndreptare a lucrurilor în ceea ce priveşte săvârşirea acestei slujbe. Pe plan social s-au făcut mai multe lucruri frumoase şi lăudabile, dar până-n ultima zi a „anului omagial” am aşteptat să vedem ceva pozitiv şi pe plan liturgic. Mă refer la aceleaşi probleme pe care le-am semnalat şi altă dată:

a)    Cunoaştem sute de texte patristice prin care suntem chemaţi să ne spovedim şi să ne împărtăşim cât mai des, dar nu cunoaştem nici un text patristic de până în secolul XX (!), care să ne îndemne la Masluri mai dese şi mai multe. În BOR însă, foarte mulţi oameni îşi fac Maslu săptămânal, chiar dacă nu au vreo boală serioasă. Bineînţeles, Sfântul Maslu nu trebuie privit ca „extrema unctio” pentru cei aflaţi pe patul de moarte, dar este totuşi o Taină a Bisericii, care nu se poate face la întâmplare şi fără nici o pregătire, ci numai credincioşilor grav bolnavi. Textul de la Iacov 5:14-15 se adresează bolnavilor care nu pot veni la preot, ci cheamă preotul la ei, ca prin „rugăciunea credinţei” şi „ungerea cu ulei în numele Domnului” , să fie „ridicaţi” din patul bolii. Este o interpretare literară foarte simplă a textului biblic, care nu dă loc speculaţiilor fanteziste asupra unor „efecte” închipuite ale Maslului.

b)    Nici practica săvârşirii Maslului „la fără frecvenţă”, cu pomenirea a zeci de nume ale unor persoane absente sau ungerea hainelor lor, nu se înscrie în teologia Tainelor Bisericii, căci nu ştiu ca cineva să pomenească persoane absente la Botez, Spovedanie, Împărtăşanie, Cununie şi Hirotonie sau să boteze doar hainele pruncului. În BOR însă, la Maslu, acest lucru se întâmplă la tot pasul, chiar dacă din amvoane auzim predici siropoase despre „Taina Sfântului Maslu”. Păi ori este Taină ca toate Tainele, ori rămâne a fi ceea ce se vede dintr-o parte: o măsură populistă, cu importante câştiguri băneşti. Şi nu exclud faptul că unor oameni, pentru credinţa şi nădejdea lor, chiar şi aceste pomeniri „la fără frecvenţă” le-au ajutat, dar şi mai mult i-ar fi ajutat Spovedania şi Împărtăşania, precedate de o cateheză sănătoasă, care să înlăture orice percepţie magică asupra lucrării harului în viaţa omului.

     Şi în Republica Moldova, mai ales în câteva mănăstiri, există destule tendinţe greşite în săvârşirea Sfântului Maslu, dar sperăm că aceste hotărâri ale Sfântului Sinod (poate mai mult decât alte hotărâri uitate de moldoveni) vor contribui la îndreptarea lucrurilor şi la însănătoşirea în primul rând duhovnicească a membrilor Bisericii.


[1] Organ teologic consultativ, care funcţionează în perioada dintre şedinţele Sfântului Sinod şi ale Soborului Arhieresc, având prerogativa de a pregăti şi a dezbate public actele sinodale ce urmează să fie aprobate. 

[2] Slujba în slavona bisericească deja poate fi accesată pe saitul patriarhiei şi ea este foarte asemănătoare cu varianta în limba română propusă de noi anterior.  

[3] Aşa cum am arătat şi în studiul nostru despre istoria Slujbei Sfântului Maslu, obiceiul săvârşirii Maslului în Postul Paştilor (Miercurea sau Joia Mare), iar uneori şi în Ajunul Naşterii Domnului, provin din vechiul Maslu penitenţial, care era diferit de Maslul pentru bolnavi. Acest „Maslu de obşte” înainte de Paşti era şi trebuie privit şi astăzi ca o „dezlegare de obşte” pentru împărtăşirea pascală, dar numai pentru cei care în acel post deja s-au spovedit şi nu au fost opriţi de la împărtăşire. 

10 comentarii la „Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse despre săvârşirea Sfântului Maslu”

  1. 1. “Luaţi seama deci cum auziţi: Celui ce are i se va da; iar de la cel ce nu are, şi ce i se pare că are se va lua de la el.” (Luca 8, 18)

    2. Cuvioasa Macaria din Rusia a proorocit: “Curând slujbele se vor înjumătăţi. Se vor scurta (11 noiembrie 1988). Vor păstra slujbele numai în mănăstirile mari, dar în alte locuri vor face schimbări (27 aprilie 1988). Un singur lucru pot spune: Va fi vai de preoţi; se vor risipi rând pe rând şi vor trăi singuri (28 iunie 1989).”

  2. Timpul ne va confirma că nu sunt aberaţii.
    Dar de Sfântul Lavrentie de Cernigov care afirmă:
    “Cuviosul spunea că preoţii vor scurta slujbele: la început Psaltirea, iar apoi Ceasurile. Domnul nu va răbda şi ne va pedepsi. De frică multi vor chema numele Domnului şi se vor mântui prin credinţă“; ce mai ziceţi? Mă iertaţi, nu vreau să vă ispitesc, dar cu toată sinceritatea cred că maica Macaria nu a aberat când a afirmat ce a afirmat.
    Domnul să ne ierte şi să aibă milă de noi de toţi!

    • 1. Tipicul cu toate rânduielile lui complexe nu sunt de la Hristos sau de la Apostoli, ci s-a dezvoltat în timp. Cea mai mare parte a imnografiei (Octoihul, Triodul, Penticostarul, Mineiele) au fost alcătuite în sec. 8-11, iar Tipicul de astăzi este din sec. 13. Şi el nu este literă de lege, ci un fel de ghid, care poate fi adaptat la diferite situaţii. În general slujbele tot timpul au mers nu spre scurtare, ci spre lungire, atingând, mai ales în parohii, lungimi critice.
      2. Problema cea mai mare în parohii, dar şi pe la mănăstiri, nu este că se scurtează din slujbe, ci că s-au introdus tot felul de Acatiste, Pasii, Masluri zilnice sau săptămânale şi alte inovaţii, care au făcut imposibilă respectarea strictă a Tipicului. Iată de ce s-a ajuns la scurtarea altor elemente.
      3. Ceea ce nu ştia nici maica Macaria şi nici măcar Sf. Lavrentie de Cernigov e că până în sec. 13, în Catedrale şi Parohii Ceasurile nu s-au citit niciodată. Grecii (inclusiv cei din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim), bulgarii, sârbii, românii şi alţi ortodocşi, nici astăzi nu pun Ceasurile şi ei procedează foarte corect, conform vechii rânduieli. Ceasurile sunt Laude monahale şi trebuie făcute doar în mănăstiri!
      4. Noi trebuie să înţelegem că sfinţii, mai ales neavând pregătire teologică, au fost luminaţi de Dumnezeu să mărturisească Adevărul mântuitor, dar atunci când spunea păreri proprii sau o făceau pe profeţii, făceau şi destule greşeli – şi acest lucru nu trebuie să ne smintească pentru că Biserica niciodată n-a învăţat că un Sfânt Părinte a fost infailibil. Vă pot da încă un exemplu concret şi uşor de înţeles: undeva părintele Arsenie Papacioc, om de înaltă ţinută duhovnicească, vrând să arate deosebirile dintre ortodocşi şi catolici, îi acuză pe aceştia din urmă că au scos Proscomidia şi scoaterea miridelor pentru cei vii şi adormiţi şi, chipurile, prin asta, se lipsesc de posibilitatea de mântuire. Problema e că Proscomidia cu miride pentru vii şi adormiţi s-a dezvoltat după 1054 (prin sec. 11-13) şi chiar catolicii pot să ne învinuiască că am adăugat-o după 1054, nu că ei ar fi scos ceea ce până atunci nici n-a existat.

      Iată de ce e bine să combini viaţa curată cu studiul teologic, inclusiv cel istoric. Iar dacă nu ştii, e bine să taci, pentru că cineva va lua de bune spusele tale, chiar dacă tu habar n-ai avut de ce ai afirmat într-un anumit context.
      Deci nu vreau să mai spun lucruri grele la adresa înaintaşilor noştri, indiferent că sunt sau nu în calendar, ci doar să spun că n-au avut dreptate. Asta chiar nu mă tem să spun!

      P.S. Iar a comenta afirmaţia “De frică mulţi vor chema numele Domnului şi se vor mântui prin credinţă” – chiar nu vreau. Oamenii se mântuiesc numai dacă au credinţă şi e bine să cheme numele Domnului din dragoste, nu de frică.

  3. Buna seara .Mereu citesc articolele afisate si comentariile si des ajung la concluzia, cit de mult ne trebuie sa invatam-ca sa fim in stare sa comentam…..
    Multumesc foarte mult Parintelui PETRU ca ne mai da cite o raza de lumina in intunericul in care ne aflam….

  4. Draga – octo viv , in viata veti avea multe necazuri invatativa dela Mine Eu Sunt Bland si Smerit- spune Hristos. Nu este vorba de nici o scurtare a Tainei SF.Maslu, ci este o venire in ajutorarea acelei situatii care sa creat din pricina savarsirii SF Maslu de obste. Doar Taina Sf Maslu este o taina individuala in special p-ru cei bolnavi, care astazi a luat un aspect de obste, si daca se face cu sapte preoti nu se unge de sapte ori dupa randueala (vezi Molit) ci la frunte si la mani. Nu crezi ca este o scurtare a slujbei. De aceea e bine sa fim foarte atenti cand comentam ceva ca sa nu ducem in eroare pe cei ce sunt incepatori in viata duhovniceasca. Va dores la toti Sarbatori Fericite. Amin

  5. pentru octo viv:
    ar fi bine sa citesti ioanis foundoulis “dialoguri liturgige”, ca sa-ti dai seama ca de fapt ar mai trebui scoase multe practici …
    oare de unde sa dezvoltat Taina Sf. Maslu? nu cumva de la o singura rugaciune, dupa care se ungea bolnavul cu ulei Sfintit?

  6. Doamne ajută, parinte!
    Cred că afirmaţia cu iz de aforism “Oamenii se mântuiesc numai prin credinţă” ar fi trebuit urmată de un emoticon care sa facă cu ochiul şi precizarea “Prietenii ştiu de ce!”, deoarece se suprapune, ca enunţ, cu alunecosul precept protestant sola fide.

Comentariile sunt închise.