LITURGICĂ ŞI MISIOLOGIE ORTODOXĂ

Încetul cu încetul ne apropiem de „sărbătorile de iarnă” şi, în special, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, care e a doua ca importanţă în Biserica Ortodoxă, după cea a Învierii Domnului.

Constatăm că pe an ce trece, Naşterea Domnului – sărbătoare pur religioasă şi pur creştină în esenţa ei – este sărbătorită tot mai păgâneşte şi, tot cu această ocazie, în fiecare an se trezeşte câte un „mare ortodox” şi „mare patriot” care pune problema datei de prăznuire a Naşterii Domnului, care, vezi Doamne, nu e sărbătorit odată cu toată lumea. Asupra acestui aspect vom mai reveni. Pentru început însă, vă rog să observaţi: de trei ori am spus „Naşterea Domnului” şi niciodată „Crăciun”! Intenţionat am făcut asta, pentru că la fel de intenţionat, pleiada de „pseudo-creştini” din Europa şi Moldova chiar, indiferent de culoarea lor politică sau interesele de tot felul, au păgânizat sărbătoarea la care un creştin se bucură de venirea Mântuitorului Hristos în lume. Hristos a fost exclus! Avem în loc „Moş Crăciuni” darnici, reduceri la mini- şi super-marketuri, 24/24 de emisiuni televizate în care suntem „educaţi” cum ar trebui să sărbătorim noi Crăciunul şi Anul nou împreună cu „Coca-Cola”, „Orange”, „Moldcell” ş.a. – companii (ironic vorbind) profund creştine (conduse de evrei sau musulmani), care ne prostesc cu oferte de tot felul, dându-ne senzaţia unei vieţi împlinite. Am uitat să spun că din când în când mai apare şi câte un colind. Şi astea sunt după standardele europene, fiind cântate tot de „creştini onorabili” (care cu această ocazie mai fac nişte bani pe CD-uri), dar din care iarăşi a fost alungat Hristos. Atunci ce sărbătorim oameni buni? Cu ce ocazia atâtea investiţii în masa de Crăciun? Care rost au toate? Sau poate în iarna asta ne vom bucura de unele noi facilităţi din partea guvernanţilor? Continuare »