Rss Feed Tweeter button Facebook button
Highslide for Wordpress Plugin
Archive for octombrie, 2009

Obiceiuri liturgice locale în Basarabia

Deşi este normal ca Biserica să opteze şi chiar să lucreze în vederea consolidării unității depline dintre Bisericile locale, inclusiv la nivel de rituri liturgice, există anumite tradiţii liturgice locale care sunt adânc înrădăcinate în conştiinţa poporului şi chiar a preoţilor dintr-o anumită zonă geografică mai mică sau mai mare. Unele din deosebirile liturgice dintre Bisericile Ortodoxe locale (nu doar autocefale, ci şi autonome şi chiar eparhiale) sunt foarte mari, cu implicarea unor factori dogmatici, şi totuşi, Biserica nu vede în aceasta o problemă, păstrând comuniunea Ei neclintită. Ba chiar această “unitate în diversitate” dă o frumusețe aparte Ortodoxiei, care nu există în romano-catolicism, de exemplu.

De aceea, ne-am gândit că nu ar fi deloc greşit să vorbim şi despre un rit liturgic basarabean, mai ales că Basarabia a fost şi rămâne o zonă de interferenţă a ritului liturgic româno-bizantin cu cel rusesc. În afară de unele comunităţi izolate (foarte puţine ca număr), nu există parohii sau mănăstiri în care să se slujească exact ca în România sau exact ca în Rusia. Mă refer aici doar la comunităţile româneşti (moldoveneşti) nu şi la cele ruseşti, unde aproape totul e ca la ruşi, dar chiar şi acolo nu sunt neglijate în totalitate particularităţile locale ale cultului. (mai mult…)

Continuare »
 

Sfântul Grigore Palama la 650 de ani (1359-2009)

Cel mai de seamă reprezentant al mişcării isihaste, cel care a dat o fundamentare teologică a experienţei isihaste a întâlnirii cu Hristos în lumină, prin rugăciunea inimii, este Sfântul Grigorie Palama (1296-1359). (mai mult…)

Continuare »
 

Slujba Cununiei. Studiu istorico-liturgic

Versiunea finală a studiului nostru istorico-liturgic privind Slujba Cununiei.

Am menţionat şi în primele rânduri ale studiului, dar o fac şi aici, spunând foarte clar că studiul de faţă nu vizează aspectul dogmatic sau moral-spiritual al "Tainei Nunţii". Cu timpul poate vom scrie şi despre aceasta, iar aici avem doar un studiu istorico-liturgic despre Slujba Cununiei.   (mai mult…)

Continuare »
 

GLOBALIZAREA ŞI RELIGIA: CONVERGENŢĂ SAU DIVERGENŢĂ

Dinscurs ținut la Conferinţa cu tema: GLOBALIZAREA ŞI RELIGIA: CONVERGENŢĂ SAU DIVERGENŢĂ.

Organizator: Universitatea Liber-Internațională din Moldova, Chișinău 27.03.2008


Ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe, aş fi dorit să prezint un punct de vedere oficial asupra acestei probleme, mai ales că Biserica Ortodoxă este o Biserică Sinodală în care, toate hotărârile se iau nu de o persoană, ci de Sinoade sau Concilii. Subiectul însă este prea nou, şi în afară de Fundamentele Concepţiei Sociale a Bisericii Ruse din anul 2000, care conţin şi anume păreri oficiale ale Bisericii Ruse privind Globalizarea şi implicaţiile ei, Bisericile Ortodoxe Locale nu au reuşit să-şi formuleze nişte puncte de vedere prea clare asupra acestei provocări mondiale. De aceea, voi încerca să fac o sinteză a ceea ce spun în particular anumiţi teologi ortodocşi, aducând şi modestul meu aport în contextualizarea mesajului la realităţile Republicii Moldova. (mai mult…)

Continuare »
 

7 sau 9 Laude în Biserica Ortodoxă?

În decursul ultimelor şase secole, majoritatea liturgiştilor au susţinut ideea că Biserica Ortodoxă, în ciclul unei zile liturgice, are şapte Laude bisericeşti.[1] Însă pentru un studiu mai sistematic şi mai aprofundat, noi vom încerca să prezentăm sistemul Laudelor aşa cum îl întâlnim în cărţile de cult (nu doar în Ceaslov) şi în istoria slujbelor noastre, şi nu cum este prezentat în manualele mai noi sau chiar mai vechi. Menţionăm că Biserica nu s-a legat niciodată de un anumit număr de Laude, pentru că acesta a variat în timp şi în funcţie de anumite tradiţii locale, de la două – la şase laude[2], iar menţiunea din Psalmul 118:164 trebuie înţeleasă simbolic, ca expresie a plinătăţii.

Biserica (atât cea văzută, cât şi cea nevăzută) Îl laudă pe Dumnezeu neîncetat, iar acest număr de 7, anume aceasta înseamnă. Sistemul de 7 Laude, în forma care îl cunoaştem astăzi este destul de târziu şi s-a generalizat datorită Sf. Simeon al Thesalonicului (†1429), cunoscut pentru exagerările privind simbolismele liturgice, iar mai târziu datorită Catehismelor din sec. XVII, printr-o analogie stranie cu 7 Taine.

Curios, dar nici Ceaslovul nu face vreo referire la un anumit număr al Laudelor şi nici nu uneşte anumite Laude doar pentru a obţine un anumit număr. Ceaslovul doar prezintă rânduiala a 9 Laude fără să facă o altă menţiune. Săvârşirea Laude se făcea după ora bizantină, iar timpul era împărţit aproximativ în 12 ore de zi şi alte 12 ore de noapte (în momentul solstiţiilor), dar lungimea zilei şi a nopţii varia în funcţie de lună şi anotimp[3], iar aceasta atrăgea după sine şi schimbarea orei de săvârşire a slujbelor şi chiar lungimea lor.[4]

 Deci, astăzi avem următorul sistem de 9 Laude, împărţit în trei cicluri (de seară, de dimineaţă şi de zi), a câte trei Laude[5]:

1.Ceasul IX
2. Vecernia
3. Pavecerniţa

4. Miezonoptica
5. Utrenia
6. Ceasul I

7. Ceasul III
8. Ceasul VI
9. Obedniţa / Liturghia

           Observăm că în fiecare ciclul este câte o laudă mai importantă (marcată cu bold / text îngroşat) şi că Ciclul de zi se încheie cu Liturghiasau, mai ales în Postul Mare, cu Obedniţa. Nu e clar însă de ce Obedniţa este scoasă din sistemul de 7 Laude, iar Ceasul I a fost comasat cu Utrenia doar pentru a ieşi numărul de 7.

Cele două Laude importante: Vecernia şi Utrenia au fost din totdeauna prezente în rânduiala slujbelor: atât la monahi cât şi la mireni. Astăzi ele sunt considerate Laude obligatorii (la care trebuie să fii prezent) pentru a sluji Liturghia sau a te împărtăşi cu Sfintele Taine. Celelalte însă, sunt considerate Laude exclusiv monahale (mai ales Pavecerniţa şi Miezonoptica) şi, în majoritatea Bisericilor Locale, ele nu sunt obligatorii pentru mireni. Doar în Biserica Rusă, şi nu peste tot, Ceasurile se citesc după toată regula tipiconală chiar şi în parohii.

Este normal ca şirul de Laude să fie încununat de Liturghie („lauda laudelor”) pentru că şi evreii numărau momentele de aducere a jertfelor printre laudele simple, iar Laudele creştine îşi au originea anume în cultul iudaic. Este adevărat că Liturghia, în prezent, nu face parte din Ceaslov (unde sunt celelalte Laude / Ceasuri), dar aceasta pentru că în vechime, monahii, în cea mai mare parte nehirotoniţi, nu puteau face Liturghia şi o înlocuiau cu Obedniţa la care, uneori, monahii se împărtăşeau singuri cu Sf. Daruri mai înainte Sfinţite. Deci nu întâmplător anume din rânduiala Obedniţei, Liturghia a împrumutat cele 3 Antifoane care iniţial erau altele, şi finalul: Fie numele Domnului binecuvântat… cu Psalmul 33, iar în cadrul Obedniţei avem Crezul (care se rostea înaintea împărtăşirii), rugăciunea Slăbeşte, lasă, iartă… ca pregătitoare de împărtăşire, apoi Să se umple gurile noastre… de după împărtăşire etc.[6]

Deci când vorbim de Obedniţă (Τυπικά), de fapt ne referim la o „liturghie fără preot” a monahilor. Şi astăzi, mai ales în mănăstirile de maici unde nu este preot, în locul Liturghiei se săvârşeşte Obedniţa, numai că fără împărtăşire.

Astăzi, noi nu putem să fixăm (şi să studiem) un număr al Laudelor bisericeşti, doar în baza Ceaslovului savait pe care l-am moştenit, mai ales că acesta are foarte mult lipsuri în organizarea şi conţinutul lui. De aceea, BOR a editat Catavasierul (întâlnită și la greci, sub o altă denumire), ca o carte care să împlinească lipsurile Ceaslovului, dacă ne uităm la aceasta prin prisma tipicului practicat astăzi, fie şi neoficial.[7]

Nu ne propunem nici să convingem pe cineva că Biserica Ortodoxă are anume 9 Laude, şi nu 7 cum s-a crezut până acum. Nici nu am urmărit acest scop şi nici nu e nevoie de aşa ceva. Noi doar am enumerat toate Laudele (fără a suprima ceva sau a uni una cu alta) pentru a le putea studia sistematic şi logic.


[1] Prezentarea acestui sistem, precum şi istoria şi explicarea fiecărei Laude în parte o putem găsi la Pr. Prof. Ene Branişte, Liturgica Specială, Ed. „Lumea Credinţei” 2005, pp. 23-127.

[2] A se vedea studiul nostru: Evoluţia rânduielilor tipiconale în Răsăritul Ortodoxpp. 2-5.

[3] A se vedea indicaţiile din Minei, Sinaxare sau Calendare, unde este indicată lungimea zilei şi a nopţii pentru fiecare lună în parte. Bineîneţeles, acele menţiuni nu sunt întâmplătoare în Mineile şi Sinaxarele noastre.

[4] Aceasta e valabil mai ales în cazul Privegherilor de noapte unde, Tipicul Mănăstirii Sf. Sava, are prevederi deosebite pentru timpul de vară şi de iarnă ale anului. Evident, în perioada rece a anului, când nopţile sunt mai lungi şi era mai puţin de lucru, şi slujbele trebuiau să fie mai lungi.

[5] Şi aici se pot găsi anumite simboluri, mai ales dacă de gândim la Ierarhia Cerească a lui Dionisie Areopagitul.

[6] Toate aceste schimbări se datorează, în special, tradiţiei tipiconale studite. Datorită acesteia, Ceaslovul monahal savait devine aplicabil şi în mănăstirile de oraş, iar mai târziu, chiar şi în catedrale şi parohii, bineînţeles, suferind anumite schimbări.

[7] Poate că chiar s-ar impune editarea unui „Ceaslov catedral şi parohial” care să răspundă rigorilor şi cerinţelor liturgice de astăzi.

 

 

Continuare »
 

Înrudirile spirituale ce se crează în urma Botezului

Pe lângă înrudirea trupească (fizică), în creştinism se ţine cont şi de înrudirea spirituală. Canonul 53 de la Sinodul Trulan (691-692), singurul care abordează această problemă[1], numeşte înrudirea spirituală ca fiind „mai presus decât legătura cea după trup”, de unde şi o serie întreagă de confuzii. Aceastea apar pentru că Biserica interzice căsătoria între rudele după trup până la al 7-lea grad, dar acelaşi Canon interzice legătură dintre rudele spirituale doar până la gradul 2 (unii extrinzându-o mai târziu până la gradul 3). Deci, acest „mai presus” trebuie înţeles în sens calitativ (duhovnicesc), nu că el ar implica aceleaşi resticţii ca la înrudirea trupească, unde se pune şi problema „amestecului de sânge”.

Şi în prezent,  de foarte multe ori, această reglementare canonică nu este înţeleasă corect, ivindu-se două categorii de întrebări:

-          Dacă e bine sau nu să fie botezaţi în aceeaşi apă un băiat şi o fată?

-          Dacă soţul şi soţia pot asista la acelaşi botez (împreună)? Dacă doi tineri (băiat şi fată), care au asistat la un botez, se mai pot căsători?

Încercăm să răspunde sistematic la aceste categorii de întrebări. (mai mult…)

Continuare »
 

Sinodul Bisericii Ruse despre duhovnici

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 28 decembrie 1998,

despre cazurile tot mai des întâlnite în ultima vreme de rea folosire
de către unii duhovnici a puterii de a lega de a dezlega
(mai mult…)

Continuare »
 

SFINTELE TAINE ŞI NUMĂRUL LOR ÎN TRADIŢIA ORTODOXĂ


Învăţătura ortodoxă despre Sfintele Taine este destul de complexă, încât o prezentare, chiar şi foarte succintă a ei, trebuie, în primul rând, să înlăture toate prejudecăţile şi înţelesurile greşite cu privire la Sfintele Taine.

Din păcate, şi nu doar în privinţa acestui capitol de dogmatică[1], mai ales după căderea Constantinopolului sub turci (anul 1453), teologia ortodoxă a preluat o serie de scheme şi formulări din scolastica romano-catolică, iar aceste înţelesuri total eronate şi neconforme cu Tradiţia Ortodoxă, se perpetuează deja de câteva secole în catehismele şi manualele ortodoxe – ceea ce îngrijorează foarte mult pe mai mulţi teologi şi trăitori ortodocşi din ultima vreme.[2]  De aceea am considerat important să facem, pentru început, o prezentare generală a problemei, urmând ca, de acum înainte, acest subiect să nu rămână doar pe buzele criticiştilor (uneori neavizaţi), ci să devină un punct de pornire pentru teologii de astăzi, care ar trebui să se debaraseze de urâtul şi ereticul obicei de a copia manualele unul de la altul, şi să se întoarcă la izvoarele autentice ale Sfintei Tradiţii Ortodoxe, de unde vor înţelege că lucrurile stau altfel.

Având gândul nobil de a pune început unor dezbateri teologice privind Sfintele Taine, am hotărât să scriu despre informaţiile pe care le desprindem din Tradiţie cu privire la acest subiect. Nu voi începe cu „definiţia” (nedefinitului), „numărul” (nesfârşitului) şi „împărţirea” (nedespărţitului), ci cu o prezentare istorică succintă, fără de care nu se poate înţelege de unde ne-am pricopsit cu atâtea idei eretice despre Sfintele Taine.  (mai mult…)

Continuare »
 

Ce este “Paştile blajinilor”? Originea şi sensul sărbătorii

Văzând sau auzind diverse ştiri şi comentarii pe internet despre „Paştele blajinilor”, mi-a fost dat să aud idei mai mult sau mai puţin trăsnite cu privire la această zi; păcat că unele chiar de la clerici ai Bisericii Ortodoxe. Prin mass-media am auzit chiar şi aberaţii precum că această zi (parafrazez): este închinată „spiritelor celor morţi”, care „în această zi se întorc pe pământ” şi se bucură alături de cei veniţi la cimitire să-i cinstească. De aceea cred că este util să amintim puţin istoria şi însemnătatea acestei zile. Ea nu este chiar atât de simplă cum cred unii, dar nici foarte complicată încât să nu fie reţinută chiar de fiecare creştin.

(mai mult…)

Continuare »
 

Când trebuie să prăznuim Sfânta Treime?

Mai mulţi clerici şi credincioşi din România, auzind că în alte Biserici Ortodoxe Sărbătoarea Sfintei Treimi este chiar în Duminca Cincizecimii şi nu a doua zi, m-au întrebat cum e corect. Iată răspunsul meu:

(mai mult…)

Continuare »
 
Pagina 1 din 212